Înaintea lui Hagi și Gică Popescu, un alt fotbalist român, mai puțin celebru, a îmbrăcat tricoul blaugrana al Barcelonei. Nicolae Simatoc a jucat pentru gruparea din Catalonia doi ani, între 1950 și 1952, perioadă în care a strâns 34 de apariții și a marcat două goluri.
Un mijlocaș dreapta atipic, înalt de 1,92 metri și cu măsura 48 la picior, Simatoc a făcut parte dintr-o echipă de succes a Barcelonei, care a câștigat La Liga în 1951 și Copa del Generalismo (actuala Copa del Rey) în 1951 și 1952.
Schimbarea numelui și fuga din România
Născut în 1920 la Briceni, într-o localitate care acum aparține de Republica Moldova, s-a mutat la 14 ani în Timișoara, unde a ajuns, ca refugiat, alături de mama lui. În Banat s-a și apucat de fotbal, la juniorii Ripensiei Timișoara, echipă pentru care avea să joace până în 1941. Ca jucător al Ripensiei a debutat în echipa națională a României, la Belgrad, într-o victorie cu 2-1 a „tricolorilor”. Avea să strângă opt selecții pentru România, între 1940 și 1946.
După un sezon jucat la Carmen București, Simatoc pleacă la CA Oradea, echipă care pe atunci evolua în campionatul Ungariei. Ca să nu aibă probleme cu autoritățile din țara vecină, își schimbă numele într-unul maghiar: Miklos Szegedi. La clubul din Oradea, românul gustă din plin succesul. Cucerește primul trofeu din cariera de senior, campionatul Ungariei, în 1944, într-un sezon în care echipa sa a surclasat-o pe marea Ferencvaros Budapesta.
În 1945, proaspăt căsătorit cu o unguroaică – Etelka Stolarcsik, se întoarce în România și joacă din nou pentru Carmen București. Dar doi ani mai târziu, Simatoc fuge din România, țară în care nu se va mai întoarce niciodată până la finalul vieții.
Perioada Inter și momentul în care l-a vrut Real Madrid
I-a fost retrasă cetățenia română, iar cariera de fotbalist și-a continuat-o în Italia. Mai întâi la Inter, club la care a jucat doi ani și a fost antrenat, printre alții, de marele Giuseppe Meazza. În primul sezon cu Simatoc în lot, Inter a terminat abia pe poziția a 12-a în Serie, dar în al doilea, 1948-1949, clubul milanez a ocupat locul secund.
După aventura de la Milano, Simatoc s-a dus tot în Lombardia, la Brescia, un club care, după 1990, avea să devină o a doua casă a românilor. A evoluat un sezon în Serie B pentru alb-albaștri, cu mare succes. 30 de apariții, opt goluri, iar Brescia a terminat anul pe poziția a șasea.
Vezi și: Real Madrid – Barcelona. Cele mai mari diferențe de scor din El Clasico (VIDEO)
Înainte să semneze cu Barcelona, românul a făcut parte din echipa Hungaria FbC Roma, formată doar din fotbaliști unguri expați. Deși nu lua parte la competiții oficiale din Italia, ci juca doar meciuri amicale, Hungaria FbC Roma era o echipă atractivă în acele vremuri, în condițiile în care fotbaliștii și antrenorii maghiari aveau un cuvânt important de spus în fotbalul italian. În timpul unui turneu în Spania, Simatoc a fost remarcat de Real Madrid, însă destinul a făcut să joace pentru marea rivală a „albilor”.
Primii bani primiți de la Barcelona i-a pierdut în cazino la Monte Carlo
În 1950, la 30 de ani, semnează cu FC Barcelona, fiind coleg cu legende ale clubului catalan precum Laszlo Kubala (singurul fotbalist care a jucat pentru patru echipe naționale – Cehoslovacia, Ungaria, Spania și Catalonia), Cesar Rodriguez Alvarez sau Eduardo Manchon.
La semnarea înțelegerii cu trupa din Catalonia, a primit suma echivalentă a 500 de euro de azi, bani din care și-a cumpărat o mașină și s-a dus la Monte Carlo să joace la cazino. Acolo a pierdut tot și l-a sunat pe Kubala să-i trimită niște bani ca să se poată întoarce la Barcelona.
În primul sezon în Catalonia, poartă tricoul cu numărul 10, iar în al doilea devine campion al Spaniei cu gruparea blaugrana. Tot mai popular printre fanii Barcelonei, pasiunea sa pentru poker escaladează. Pierde nopțile prin cazinouri, motiv pentru care adesea lipsește de la antrenamente și chiar meciuri.
După doi ani petrecuți pe Camp de Les Corts (stadionul premergător actualului Camp Nou), Simatoc a mai evoluat un sezon pentru Oviedo, apoi și-a încheiat cariera de fotbalist, la 33 de ani. S-a stabilit în Spania o perioadă și s-a făcut antrenor, fiind coleg la cursuri cu faimosul Alfredo Di Stefano. Le-a pregătit pe Lleida și Sabadell, însă n-a primit cetățenia spaniolă și a decis să plece din țară. Prima oară în Cipru, unde a antrenat-o pe AEL Limassol, apoi în Australia, în 1963.
La Antipozi, românul și-a schimbat din nou numele, de această dată în Nicholas Sims. Între 1963 și 1972, a antrenat două echipe: cea a comunității maghiare din Sydney și cea a comunității poloneze din Melbourne. Stabilit definitiv în Australia, Simatoc și-a deschis un cazino în orașul Sydney, iar apoi a devenit jucător profesionist de poker. A murit în ianuarie 1978, la Sydney, din cauza unui atac de cord suferit chiar în timp ce juca o partidă de cărți.
„Nicolae Simatoc. Variațiuni pe un nume”, filmul lansat în memoria fotbalistului
Trailerul filmului despre viața lui Nicolae Simatoc
În martie 2017, regizoarea ieșeană Violeta Gorgos a lansat filmul „Nicolae Simatoc. Variațiuni pe un nume”, un documentar care prezintă viața fostului fotbalist al Barcelonei.
Filmul are la bază informațiile din cartea „Nicolae Simatoc (1920-1979) – Legenda unui fotbalist basarabean, de la Ripensia la FC Barcelona”, scrisă de Octavian Țîcu și Boris Boguș și publicată în 2013 la Chișinău. Pentru a reda fidel realitatea, regizoarea și autorii cărții au umblat timp de o lună „pe urmele lui Nicolae Simatoc”.
