Portarul călător: închis pentru pariuri în Asia, jefuit de mafia ucraineană, resuscitat pe teren în Anglia

Trofeele, premiile individuale, dar mai ales o perioadă îndelungată la un club te transformă într-o legendă pentru suporteri. Lutz Pfannenstiel, portarul german ajuns la 44 de ani, nu se laudă cu niciun titlu câștigat. Totuși, neamțul ar putea privi oricând de sus fotbaliști mult mai celebri: e (încă) singurul jucător din lume care a evoluat în toate cele șase confederații FIFA.

Goalkeeperul german (care în 2006 a fost aproape să semneze cu FC Vaslui, dar a ales în ultima clipă o echipă din Albania) nu a ținut niciodată prima pagină a ziarelor datorită prestațiilor sale de pe teren. Nici măcar nu are vreun minut jucat în campionatele puternice ale Europei. În schimb, numele său a devenit mainstream când a fost arestat în Singapore pentru trucare de meciuri sau când a fost readus la viața într-un meci de rezerve din Anglia.

„Sună-mă și o să ai cinci mii de dolari în buzunar”

„Nu l-am cunoscut niciodată pe Ratko Svilar, dar el a fost inspirația mea”, scrie germanul în biografia sa, apărută în 2009. Pe lângă jocul portarului sârb, frizura acestuia l-a atras pe Lutz, pe atunci doar un copil. „Îl priveam pe uriașul sârb, cu părul lui lung și expresia nervoasă de pe față, plonjând după o minge. Acela a fost momentul în care am știut că într-o zi și eu voi deveni fotbalist”. Curios e că pe Svilar l-a caracterizat statornicia: sârbul a jucat 16 ani la Antwerp. În schimb, cea mai lungă perioadă petrecută de Pfannenstiel la un club a fost de un an și ceva, la formația germană Burghausen.

Când era junior, a primit o ofertă de la 1860 Munchen să se alăture academiei clubului, dar mama lui a insistat să-și termine liceul înainte să se mute la 150 de kilometri de Zwiesel, orașul lui natal.

După ce și-a luat diploma, a evoluat la Bad Kotzing, în a patra ligă. A atras atenția scouterilor, iar Bochum a pus ochii pe el. Lutz a fost dezamăgit să afle că era dorit doar pentru echipa de rezerve, dar o întâlnire pe holurile sediului (pe atunci) prim-divizionarei germane avea să-i schimbe destinul. „Un om într-un costum elegant stătea sprijinit de ușă. «Ai semnat?», m-a întrebat de parcă ne cunoșteam de ani de zile. «Nu, voiau doar un amator», am mormăit eu. «Dacă într-adevăr vrei să fii profesionist, du-te în Malaezia. Am văzut că ești bun. Sună-mă și în două săptămâni îți vei îndeplini visul, cu cinci mii de dolari în buzunar», mi-a spus empatic, ca un tată care își sfătuiește fiul.”

Șocul cultural din Malaezia și duritatea extremă din Anglia

Propunerea i s-a părut tentantă, dar în scurt timp l-a contactat Bayern Munchen. A fost în probe, numai că și aici era dorit doar la echipa de amatori a clubului. I-a refuzat pe bavarezi și a plecat în Malaezia, unde a semnat cu Penang. După primul meci a descoprit o diferență culturală între jucătorii europeni și cei asiatici: „Aproape terminasem dușul, când am realizat că eram singura persoană complet dezbrăcată. Toți colegii mei erau îmbrăcați în costume de baie și încercau să nu se uite la mine, rușinați”.

După câteva săptămâni, a fost remarcat de un scouter din Anglia, care l-a dus la Wimbledon. Tot la rezerve, dar de această dată a acceptat. A fost apoi împrumutat la Nottingham Forest, însă nici la gruparea din orașul lui Robin Hood n-a prins prima echipă. Șocat de stilul de joc din Albion, Pfannenstiel povestește cât de grea e viața de portar acolo: „În Anglia, să fii dur era una dintre cele mai importante calități ale unui portar. În mai toate campionatele, careul mic e o zonă protejată pentru goalkeeperi. În Anglia, în schimb, arbitrii consideră că portarul e ca orice jucător de câmp”.

Tabăra militară din China și primele contacte cu mafia pariurilor

După un scurt periplu în Africa de Sud, s-a dus în Singapore, ca să fie iar titular. Urma să primească cinci mii de dolari pe lună, apartament și mașină. La scurt timp, agentul său i-a propus să meargă în China, unde Apollo Guangzhou îi dădea 200 de mii de dolari pe an. S-a dus, motivând la clubul său că are de rezolvat câteva probleme personale, însă a avut un șoc. „Când am ajuns la antrenament, m-am simțit ca într-o bază militară. De fapt, pentru asta fusese inițial construit terenul, cu mulți ani în urmă, departe de oraș și cu nimic altceva în afară de câteva clădiri identice”. Nici măcar nu avea semnal la telefon.

Timp de trei săptămâni s-a antrenat de patru ori pe zi. Se alergau în jur de 20 de kilometri zilnic. Enorm, dacă te gândești că, spre exemplu, într-un top făcut de 90min, jucătorul care anul trecut a alergat cea mai mare distanță din Premier League a fost Christian Eriksen (Tottenham), cu aproximativ 12 kilometri, în medie, pe meci. Epuizat de antrenamentele foarte dure, s-a decis să renunțe la banii chinezilor și să se întoarcă în Singapore.

Acolo a câștigat repede simpatia suporterilor prin evoluțiile sale și a atras atenția presei locale. Antrenorul lui l-a avertizat că mafia pariurilor e implicată intens în trucarea de meciuri din Singapore, iar postul de portar e foarte interesant pentru ei. Într-o zi a primit un apel și vocea de la capătul celălalt al firului i-a propus lui Pfannenstiel o întâlnire pentru o problemă care „nu putea fi discutată” la telefon. Lutz a închis imediat. A doua oara, aceeași persoană l-a sunat și i-a spus că la recepție îl așteaptă un plic cu zece mii de dolari, iar dacă echipa lui va pierde, va mai primi încă 40 de mii. „Nu neg că nu m-am gândit o secundă”, recunoaște neamțul, care însă a refuzat și de această dată oferta. „Mai târziu am aflat de la jucători că cei care nu rezistau tentației erau șantajați. Dacă refuzau să mai coopereze, erau amenințați că vor fi deconspirați presei sau că le vor face rău copiilor”.

Cum a fost condamnat la cinci luni de închisoare pentru trucare de meciuri

După câteva scurte aventuri prin Finlanda, Germania și Indonezia, a acceptat să revină în Singapore, la Geylang United, unde avea o reputație bună. Locuia într-un apartament împreună cu australianul Mickey (Mirko Jurilj). După un meci pierdut de echipa sa, Pfannenstiel s-a urcat în Honda primită de la club și a pornit spre casă. Nu mai avea benzină și s-a oprit să alimenteze. Un indian cu o burtă imensă l-a recunoscut. „«Tu ești portarul lui Geylang!», a spus bărbatul transpirat. Am dat din cap cum eram obișnuit; am avut zeci de întâlniri de felul ăsta. «Păcat că nu ați câștigat», a continuat străinul. «Vă urmăresc des, poate ne mai întâlnim»”.

Douăzeci de minute mai târziu, în fața complexului rezidențial unde avea închiriat apartamentul împreună cu colegul Mickey, în timp ce-și căuta cardul de acces, o mașină i-a dat flash-uri. Era indianul de la benzinărie, care îl urmărise. Peste patru săptămâni, Lutz și Mickey luau masa într-un restaurant. Pfannenstiel a fost bătut pe umăr și când s-a întors l-a recunoscut pe indian. Sivakumar, așa cum îl chema, i-a invitat pe cei doi fotbaliști la golf și ei au acceptat. Indianul a continuat să-l contacteze, iar Lutz a acceptat. Vorbeau mult despre fotbal.

Într-o duminică după-amiaza, Lutz, Anita (iubita lui) și Mickey au fost vizitați de CPIB (Corrupt Practices Investigations Bureau), direcția anticorupție din Singapore. Cei doi fotbaliști au fost interogați, supuși testului cu detectorul de minciuni și presați să mărturisească. Autoritățile din Singapore l-au mințit pe Lutz că picase testul poligrafic. „Mărturisește!”, i-au spus. Legea din Singapore dă dreptul poliției să interogheze un suspect timp de 48 de ore, fără ca acesta să beneficieze de un avocat. A fost și lovit în timpul interogatoriul, din care a aflat că ancheta a fost generată de o declarație a lui Sivakumar, care pretindea că a aflat de la cei doi fotbaliști rezultatele unor meciuri.

După 48 de ore a plecat din sediul poliției, fără pașaport. A jucat din nou pentru echipa lui și părea că lucrurile revin la normal, până într-o zi când a fost chemat la procuratură. Credea că pentru a i se returna pașaportul, însă a aflat că a fost acuzat de corupție. Autoritățile se bazau în acuzare pe o declarație semnată de Mickey, sub presiunea polițiștilor. În fața procurorilor, Lutz a pledat nevinovat, iar cazul a fost trimis la proces.

Ambasada Germaniei l-a sfătuit să părăsească ilegal țara pentru că se știa că cei acuzați de CPIB erau și condamnați, în majoritatea cazurilor. Lutz s-a încăpățânat să lupte totuși. „Dacă aș fi fugit, mi s-ar fi retras permisul de jucător internațional și asta ar fi însemnat sfârșitul carierei mele. Eram nevinovat și doream să o aud clar din partea unui judecător”. Nu s-a întâmplat asta: pe 7 ianuarie 2001 a aflat că următoarele cinci luni le va petrece la închisoare.

Citește și: Românul vedetă în Asia de Sud-Est: „Am pus un clip pe Youtube și-am prins un transfer în Vietnam”

Era să fie violat de un grup de chinezi

În închisoare, unde a văzut cum „gândacii își depun ouăle în urechea cuiva”, a fost luat sub protecție de un fost boxeur pe nume Joga. Acesta l-a avertizat de riscuri: „Afară există legi, avocați și ambasade. Dar nimic din toate astea nu sunt și aici”. Joga vorbea puțin despre viața din libertate. Singurul amănunt pe care Pfannenstiel l-a aflat era că omorâse un bărbat care îl atacase cu cuțitul, într-un bar. El spunea că a fost autoapărare.

Joga l-a avertizat în ceea ce privește duritatea prizonierilor. Nu i-a mai amintit însă că unii deținuți sunt și violați. Toată lumea o știa. În libertate, Lutz nu era obișnuit cu bătăile; singurele răni le căpătase pe terenul de fotbal. Joga i-a dat un sfat care s-a dovedit valoros în următoarele săptămâni: „Dacă dai de bucluc, lovește-i în genunchi. E cea mai sensibilă parte a corpului.” Câteva zile mai târziu, un grup de chinezi au vrut să-l violeze la duș. Neamțul a scăpat și nu a mai fost implicat în scandaluri de atunci. După 101 zile petrecute în închisoare, a fost eliberat pe 13 aprilie 2001. Până seara plecase deja din Singapore, la părinții lui, în Germania.

Resuscitat pe teren de Boxing Day

Luat în colimator în Germania și Anglia (unde fanii aruncau cu monede în el), a fugit în celălalt capăt al lumii, în Noua Zeelandă, ca să scape de ecourile întâmplării groaznice din Singapore. Stătea în Noua Zeelandă cât dura campionatul de acolo, iar în perioada de pauză era împrumutat la diverse cluburi din Europa. Într-un meci jucat de Boxing Day, pentru Bradford Park Avenue, soția lui însărcinată a trăit clipe groaznice în tribune, când l-a văzut pe Pfannenstiel resuscitat. Un om de ordine chiar a chemat-o pe teren, spunându-i că ar putea fi ultima dată când își vede soțul în viață. Pfannenstiel rămăsese fără respirație după ce fusese lovit în plex. A avut nevoie de respirație gură la gură pentru ca pulsul să-i revină. S-a trezit mai târziu la spital și primul lucru pe care l-a întrebat a fost ce s-a întâmplat cu meciul. Fusese abandonat.

Citește și: Românul care a ales fotbalul din India și Orientul Mijlociu: „Fanii loveau autocarul și ne implorau să câștigăm!”

În Ucraina i s-a furat BMW-ul

După câțiva ani, a ajuns în Ucraina, acolo unde a primit cea mai luxoasă mașină din carieră, un BMW X5. Nu cunoștea încă orașul și s-a rătăcit în drum spre antrenament. S-a oprit să ceară indicații, dar în loc de ajutor a fost amenințat cu arma să coboare din mașină. A coborât speriat, iar hoțul a fugit cu BMW-ul. A sunat-o pe Amalia, traducătoarea lui, acela fiind singurul număr pe care îl știa pe de rost. Aceasta a sunat la club, iar cei de acolo au trimis o mașină după el.

„Înainte de antrenament a fost nevoie să îi explic președintelui cum am pierdut mașina cea nouă a clubului. El scria un mesaj și mă ignora. «Du-te la antrenament!», mi-a zis. Era o parcare mare în fața clubului, iar după antrenament, nu-mi venea să cred. Mașina era acolo. Confuz, m-am întors la birou, însă președintele nu era disponibil și nimeni nu părea dispus să-mi explice cum a reapărut mașina. Dar era ceva obișnuit în Ucraina ca președintele să aibă legături cu mafia. Toate mașinile lui puteau fi recunoscute ușor după număr.”

Omul record

În 2008, aflat în Canada, la Vancouver, Lutz a avut ceva timp de reflecție. „Am jucat în 12 țări pentru 22 de cluburi, condus de soartă și propria curiozitate”. Ceva lipsea totuși. „Niciun fotbalist nu a jucat în toate cele șase confederații. Îmi lipsește doar America de Sud”, și-a spus germanul.

Așa că a plecat în Brazilia. După câteva încercări ratate, a reușit să semneze un contract cu Club Atletico Hermann de Aichinger. „Eram primul german care ajunsese să joace fotbal profesionist în Brazilia”. Nu asta a reprezentat însă punctul de interes pentru presa din întreaga lume, ci doborârea recordului mondial. Lutz Pfannenstiel era încă o dată în atenția presei internaționale. „Am fost copleșit de un sentiment de fericire și satisfacție când am realizat că sunt primul jucător care a evoluat în toate cele șase confederații FIFA”.

După ce a mai evoluat pentru două cluburi obscure din Norvegia, Pfannenstiel s-a retras în Namibia, la Ramblers, în 2011. Avea 37 de ani. Dar spiritul de călător nu l-a pierdut nici după retragere. Lutz a fost antrenor cu portarii în Cuba și a reprezentat federația din Germania ca antrenor în Africa. S-a implicat și în acțiuni umanitare care semnalau problema schimbărilor climatice.

„Copil fiind, nu puteam vedea mai departe de vârsta când te lași de fotbal. Nici măcar la 20 de ani nu aveam o imagine pentru ce avea să urmeze. Acum am atins vârsta aceea și cred că ce e cu adevărat important în viață va urma”, concluzionează portarul „globe-trotter”.

Din 2011, Pfannenstiel e scouter pentru Hoffenheim. E cea mai longevivă slujbă a sa.