Cu două etape înaintea sfârșitului de sezon din Bundesliga, Borussia Dortmund și-a văzut aproape spulberate șansele la titlu, după un 2-2 la Bremen. Vinovatul? Claudio Pizarro, peruanul „nemuritor” care se apropie de 41 de ani, dar care continuă să se joace cu recordurile. Intrat pe teren în minutul 60 al meciului pe care al său Werder l-a jucat cu Dortmund, Pizarro a înscris cu un sfert de oră înainte de final, completând astfel revenirea admirabilă a alb-verzilor.
La o vârstă la care unii își plimbă copiii prin parc și seara își dau cu părerea despre ce fac alții pe teren, Pizarro, cel mai prolific marcator străin din istoria campionatului german, evoluează încă la cel mai înalt nivel. Și s-ar putea s-o facă și sezonul viitor, pentru că „Pizza”, așa cum îl strigă colegii, n-are de gând să se lase. „Capul meu spune că da, ar trebui să mai joc. Dar să vedem ce părere va avea și corpul meu”, anunța recent vârful sud-american.
Pe 16 februarie, atacantul peruan a intrat în folclorul fotbalului german, după ce a marcat în prelungirile partidei cu Hertha Berlin. La 40 de ani și 136 de zile, „Pizza” a devenit cel mai în vârstă marcator din istoria Bundesligii, doborând recordul lui Miroslav Votava, care în august 1996 înscria la 40 de ani și 121 de zile. O realizare uriașă, dar care a reprezentat doar una dintre bornele carierei sale întinse pe mai bine de două decenii.
Drumul de la Deportivo Pesquero la Bayern Munchen, via Bremen
Născut în octombrie 1978, într-o familie cu ceva origini italienești, Pizarro a început fotbalul la Academia Deportiva Cantolao, un club vestit în Peru pentru puternica sa academie de juniori. Debutul la profesioniști l-a prins la Deportivo Pesquero, o micuță echipă din orășelul Chimbote, aflat în nordul țării.
Avea doar 17 ani pe atunci, dar s-a remarcat repede prin fizicul impunător și calitățile native de golgheter. N-avea viteză deosebită, însă din adolescență s-a dovedit un atacant cu sânge rece, extrem de oportunist în fața porții, care controla cu lejeritate mingea în careul advers și lovea excelent cu capul.
Deloc surprinzător, la 19 ani a fost transferat de Alianza Lima, una dintre cele mai titrate grupări din Peru. Aici avea să-și desăvârșească pornirile de „bombardier”. În două sezoane la clubul din capitală, Pizarro a înscris 25 de goluri, care i-au adus prima selecție pentru echipa națională. Firesc, evoluțiile sale au trezit și interesul echipelor din Europa.
Werder Bremen, una dintre grupările în vogă ale Germaniei, l-a transferat în 1999, pentru 1,5 milioane de euro, al patrulea cel mai scump transfer al clubului la acel moment. De aici a început urcușul fabulos al lui „Pizza” în fotbalul german, pe care avea să-și pună amprenta în următoarele decenii. I-au trebuit doar 20 de minute pentru a marca primul gol în Bundesliga, în august 1999. Culmea, tot în poarta Herthei Berlin.
În două sezoane la Bremen a dat 35 de goluri, iar clubul din nord-vestul Germaniei a înțeles că n-are cum să-l mai țină. Peruanul atrăsese deja privirile Barcelonei, Realului sau ale lui Inter, dar Bayern Munchen a fost cea care a pus mâna pe „zeul incaș”.
„Pizza” i-a convins pe bavarezi că merită efortul cu o dublă reușită la Munchen, într-un 3-2 dramatic pentru Werder. În acel moment, gigantul Bundesligii a realizat că trebuie cu orice preț să-l transfere pe sud-american. Și a plătit 8,2 milioane de euro ca să-l ia.
Bayern, vârful carierei lui „Pizza”. Chelsea, punctul minim
La Munchen, unde avea să evolueze timp de șase sezoane, Pizarro și-a câștigat porecla de „Bombardierul din Anzi”, datorită eficacității sale în fața porții. De altfel, a punctat pentru Bayern la numai șase minute de la debut, într-o partidă cu Schalke, din a doua etapă a ediției 2001/2002 a Bundesligii.
În cei șase ani petrecuți în Bavaria, a înscris o sută de goluri, timp în care a câștigat trei campionate, trei cupe ale Germaniei, două cupe ale Ligii și o Cupă Intercontinentală.
După aproape un deceniu de vis, în care a dominat Bundesliga alături de nume ca Giovane Elber și Miroslav Klose, „Bombardierul” a decis că-i vremea să schimbe aerul. A dat Germania pe Anglia, ajungând sub comanda lui Jose Mourinho la Chelsea. A mers la Londra ca jucător liber de contract, așa că a prins un contract bănos.
La fel ca la precedentele experiențe pe continent, Pizarro a marcat la debut, într-un 3-2 cu Birmingham. Însă aventura engleză avea să fie un eșec. Plecarea lui Mourinho, înlocuit cu Avram Grant, avea să fie fatală pentru „Pizza”, care la finalul primului an pe Stamford Bridge a părăsit definitiv Anglia. A fost împrumutat la Werder Bremen, iar de atunci și până astăzi a rămas în Germania, a doua sa casă.
Revenirea la Bremen i-a relansat imediat cariera. Au urmat trei ani fantastici, cu 89 de goluri marcate și cu o Cupă a Germaniei cucerită alături de gruparea de pe Weserstadion. La fel ca la începutul carierei, Pizarro s-a transformat iar într-o țintă pentru marile forțe europene. Și cum istoria se repetă aproape întotdeauna, băiatul născut în Callao a luat din nou drumul Munchenului, în mai 2012.
Când a poposit pentru a doua oară în Bavaria, „bombardierul” avea deja 33 de ani. N-a mai prins echipa meci de meci, fiind mai mult rezervă pentru Mario Gomez sau Robert Lewandowski, dar a devenit o soluție ideală pentru finalurile de joc. În primul an de la revenire, Bayernul lui Heynckes a reușit tripla faimoasă – campionat, cupă, Champions League, iar Pizarro a contribuit din plin, cu 13 goluri.
În 2015, atunci când contractul său cu gigantul Germaniei a expirat, lumea aștepta ca „zeul incaș” să agațe ghetele-n cui. Mai ales că inițial nu și-a găsit altă echipă. Doar că era mult prea devreme pentru „Pizza” să abandoneze fotbalul.
Werder l-a semnat pentru a treia oară, la câteva săptămâni după startul sezonului. Au urmat alți doi ani alături de „alb-verzi”. Primul foarte bun, cu 16 goluri. Al doilea slab, cu numai o reușită. Așa că în vara lui 2017, Pizarro a rămas iar liber de contract.
La aproape 39 de ani, „specialiștii” îl sfătuiau să se retragă, că nu mai are ce să demonstreze. N-a fost să fie nici de data asta. În septembrie, FC Koln, serios amenințată cu retrogradarea, a decis să-i ofere un contract. „Bombardierul” n-a rupt gura târgului în tricoul „caprelor”, marcând doar o dată pentru Koln, care a și părăsit Bundesliga la finalul lui 2017/2018.
OK, și s-a retras până la urmă după retrogradarea cu Koln, nu-i așa?! Hm, nu chiar. Povestea sa de dragoste cu Werder Bremen a cunoscut un nou episod, al patrulea, vara trecută, când clubul din nord-vestul Germaniei l-a mai transferat o dată pe longevivul sud-american.
Evident, Pizarro n-a fost semnat ca să fie titular, ci ca să dea o mână de ajutor cu experiența sa. Și chiar a dat. Cinci goluri până acum, plus nenumărate laude, aplauze și adjective de bine din toate colțurile lumii. Astăzi, e cel mai bun marcator din istoria lui Werder și al șaselea din toată istoria Bundesligii. Iar drumul nu e gata.
Problemele de la echipa națională, unde nu și-a găsit niciodată locul cu adevărat
Între toate superlativele din Bundesliga, „Bombardierul din Anzi” are și un imens regret. Că n-a fost atât de apreciat în Peru precum în Germania. A jucat de 85 de ori pentru naționala țării sale, marcând de 20 de ori. Din păcate, n-a putut niciodată să-și conducă țara la o Cupă Mondială. În plus, s-a aflat și-n mijlocul unor scandaluri care i-au zdruncinat renumele în locurile natale.
În 2006, „Pizza” s-a certat la cuțite cu selecționerul Franco Navarro, anunțând că nu va mai juca pentru „incași” cât timp acesta va fi în funcție. Navarro a fost demis câteva luni mai târziu, numai că problemele și controversele au continuat pentru Pizarro.
În noiembrie 2007, după un egal cu Brazilia în preliminariile Cupei Mondiale, „Pizza” și câțiva colegi (printre care și fostul stelist Andres Mendoza) au sărbătorit peste măsură. Au adus femei în cantonament, au consumat alcool și au petrecut până dimineața.
Doar trei zile mai târziu, Peru a fost distrusă de Ecuador, scor 1-5, iar „petrecăreții” au fost imediat puși la zid, fiind suspendați și amendați de federația de la Lima. Drept urmare, Pizarro nu avea să mai joace pentru Peru timp de doi ani.
Citește și: „Suntem liberi! Așa să fim mereu!”- Fanii din Peru și cea mai frapantă poveste a Mondialului din Rusia
„Bombardierul” a susținut mereu că e nevinovat, așa că a dat în judecată federația, o mișcare nepopulară printre ai săi. Dar a câștigat. Amenda i-a fost anulată, iar atacantul „și-a recăpătat onoarea”. Fără vedeta Pizarro, Peru a câștigat doar trei dintre cele 17 meciuri jucate, pierzând ultimele șase partide din preliminariile Mondialului din 2010 și ratând astfel calificarea.
Când „telenovela” s-a terminat, „Pizza” a revenit la națională, numai că se afla deja în ultima parte a carierei. N-a mai avut impactul de dinaintea suspendării, iar oamenii din Peru au și astăzi opinii împărțite cu privire la prestațiile sale. Senzația generală e că omul-legendă din Bundesliga nu și-a găsit niciodată forma în trupa „incașilor”. C-ar fi putut să dea mai mult, dar că s-a menajat pentru a da totul la echipele de club.
Chiar și așa, Pizarro rămâne un o emblemă a fotbalului mondial. Poate că la sfârșitul acestui sezon se va retrage, poate că nu. Dacă la aproape 41 de ani joacă și înscrie într-un campionat atât de tare, de ce n-ar face-o și la aproape 42?
Sigur e că atunci când va hotărî să spună „stop”, îl așteaptă un job la Bayern Munchen. Bavarezii, prin vocea lui Karl-Heinz Rummenigge, au anunțat deja că-l vor ca ambasador al clubului, în momentul în care „Pizza” își încheie cariera. Indiferent când se va întâmpla asta.
