În mod tradițional, Ajax este considerat un club cu rădăcini evreiești. Pe stadioanele din Olanda, fanii „lăncierilor” scandează adesea „Joden, joden!” („Evreii, evreii!”), flutură steaguri ale Israelului, iar unul dintre grupurile ultras ale clubului din Amsterdam – F-Side – are ca simbol Steaua lui David. Această identitate, care a devenit parte determinantă din cultura suporterilor lui Ajax, s-a împământenit mai ales în anii ’70, perioadă în care fanii echipelor rivale au început să afișeze mesaje antisemite la meciurile contra grupării din Amsterdam. Apărut în anul 1900, în partea de est a Amsterdamului, Ajax a fost încă de la început un club susținut puternic de comunitatea evreiască din oraș, arată jurnalistul britanic Simon Kuper în cartea sa „Ajax, the Dutch, the War: Football in Europe during the Second World War”. Totuși, gruparea nu a fost înființată de evrei, în acea perioadă existând în oraș alte echipe care aparțineau acestei comunități, precum WV-HEDW sau Maccabi.
În documentarea sa pentru volumul apărut în 2003, Kuper a descoperit povestea emoționantă a fotbalistului Eddy Hamel, un american născut în octombrie 1902 la New York. Acesta a fost, de altfel, și primul evreu care a evoluat pentru Ajax. Nu se știe cu exactitate dacă Eddy Hamel avea sau nu rădăcini olandeze, însă cert e că, în copilărie, familia lui s-a mutat la Amsterdam. „Robin van Zoest, cel care s-a ocupat de cartea aniversară pentru centenarul clubului Ajax, din anul 2000, credea că Hamel a murit înainte de război”, povestește jurnalistul britanic în cartea sa.
O aripă dreapta în stilul lui David Beckham
Eddy Hamel, „un bărbat înalt, frumos, cu alura unui actor dintr-un film vechi cu gangsteri”, a început să joace fotbal în adolescență la Amsterdamsche FC, un club care avea terenul de antrenament lângă cel al lui Ajax. Acolo a fost remarcat de „lăncieri”, care au rămas impresionați de driblingurile sale și l-au chemat să joace pentru ei. Opt ani, din 1922 până în 1930, a evoluat Hamel ca extremă dreapta la Ajax, perioadă în care a strâns 125 de meciuri. A marcat opt goluri și a oferit numeroase assisturi, cele mai multe pentru Wim Volkers, un atacant emblematic pentru Ajaxul acelor ani.
Cât de valoros fotbalist era Hamel? Greu de spus la aproape un secol distanță, însă putem merge pe mâna lui Wim Anderiesen, un fost fundaș al lui Ajax, care în 1944 a publicat niște memorii unde menționa cum arată, în opinia lui, cea mai bună echipă din istoria clubului din Amsterdam. Americanul se afla printre cei 11 aleși. În plus, Hamel se bucura de multă popularitate în rândul suporterilor. „Era rapid și centra foarte bine. Ceva în genul lui David Beckham”, își amintește unul dintre puținii fani ai lui Ajax care l-au văzut jucând. În anii ’20, Eddy avea chiar un fan-club dedicat, ai cărui membri se mutau pe partea opusă a terenului în pauzele partidelor, pentru a fi aproape de favoritul lor. În 1930, Eddy a fost aproape să joace pentru naționala Olandei, însă în cele din urmă nu a fost selecționat. În același an, și-a încheiat subit activitatea de fotbalist. Nu se știe dacă din cauză că ratase prezența la națională sau din alte motive, însă cert e că decizia a fost una ciudată, pentru că Hamel avea doar 28 de ani.
După ce și-a încheiat brusc cariera de fotbalist, americanul a devenit antrenor. A pregătit-o mai întâi pe RKC Volendam, apoi pe Alcmaria Victrix, din 1932 până în 1935. S-a întors după aceea la Amsterdam, unde a fost tehnicianul lui HEDW, în același timp jucând pentru „o echipă de veterani” a lui Ajax, după cum arată Kuper. Ironic, în momentul în care naziștii au invadat Olanda, în mai 1940, Hamel locuia într-un apartament de pe strada Rijnstraat, aflată la doar câteva străduțe distanță de cartierul în care stătea familia Annei Frank. Imediat după invazie, hitleriștii au început să-i aresteze pe evreii olandezi, însă Eddy Hamel n-a căzut în mâinile lor decât după doi ani.
Gazat pentru că avea un abces dentar
În căutarea informațiilor despre Hamel, Simon Kuper s-a întâlnit cu Leon Greenman, unul dintre puținii supraviețuitori ai lagărului de concentrare de la Auschwitz. Așa a aflat că fostul jucător al lui Ajax a fost arestat în 1942 și trimis în lagărul de tranzit de la Westerbork, împreună cu soția sa, Johanna Wijnberg, și cei doi frați gemeni ai cuplului, născuți în 1938. Acolo, Greenman și Hamel s-au întâlnit pentru prima oară, însă fără să stea de vorbă prea mult. Ambii erau prinși cu gândurile lor și sperau să fie eliberați curând. Însă, la scurt timp după aceea, cei doi, împreună cu circa 700 de olandezi, au fost deportați în lagărul de concentrare de la Birkenau, lângă Auschwitz. Soția și copiii lui Hamel au fost gazați cum au ajuns în lagăr.
În următoarele săptămâni, cei doi bărbați s-au împrietenit. Eddy se simțea ghinionist, povestește Greenman. Fusese arestat pentru că nu avea la el pașaportul și nu putea demonstra că e cetățean american, lucru care probabil că l-ar fi salvat, transformându-l în monedă de schimb pentru prizonierii de război germani. În plus, Hamel era sigur că dacă ar fi fost un fotbalist mai cunoscut sau măcar dacă ar fi jucat mai recent pentru Ajax, ar fi fost trimis la Theresienstadt – un lagăr pe care propaganda nazistă îl prezenta drept „model de comunitate”, nu la Birkenau.
Citește și: Clubul simbol al toleranței, ai cărui fani se luptă cu rasismul și discriminarea sexuală
După aproape patru luni în lagăr, în condiții cumplite, a venit ziua Marii Selecții. „A durat de dimineața devreme până târziu în noapte”, își amintea Greenman. „Doar ne studiau corpurile. Trebuia să ne dezbrăcăm și să stăm la coadă. Eram așezați în ordine alfabetică, iar Eddy Hamel era chiar în spatele meu. Mi-a zis: «Leon, ce se va întâmpla cu mine? Am un abces dentar». Într-adevăr, arăta cam rău și avea gura umflată”.
Prizonierii treceau printre două mese: cei care erau în regulă din punct de vedere fizic mergeau în dreapta, cei considerați „inapți” erau trimiși în stânga. „Când am trecut printre mese, mi s-a indicat s-o iau la dreapta”, povestea Greenman. „Când a trecut Eddy, m-am uitat înapoi și-am văzut c-a fost trimis la stânga. Credeam că o să meargă la spital, dar nu l-am mai văzut niciodată.” Lui Greenman i-a luat trei luni să realizeze că Hamel și ceilalți prizonieri trimiși „la stânga” au fost, de fapt, gazați de către naziști. „Condițiile din lagăr îi făceau pe oameni să se comporte diferit. Nu pe toți. Unii au rămas la fel ca atunci când au ajuns acolo. Eddy Hamel a fost întotdeauna un gentleman cu vocea liniștită”, mai spunea Greenman. Conform registrului celor 104 mii de olandezi evrei uciși în Al Doilea Război Mondial, Eddy Hamel a murit la Auschwitz, pe 30 aprilie 1943.
Trădat de un fost coechipier de la Ajax?
Cauzele pentru care Hamel a fost capturat de naziști în 1942, deși doi ani reușise să evite arestarea, sunt învăluite în mister. Voetbal Analyse, o publicație olandeză, avansează însă o ipoteză destul de plauzibilă: Eddy ar fi fost trădat de un fost coechipier de la Ajax, Joop Pelser. Acesta a jucat pentru formația din Amsterdam între 1911 și 1924, perioadă în care a câștigat două titluri cu „lăncierii”. După ce s-a retras, Pelser a devenit membru în conducerea clubului din Amsterdam, iar la sfârșitul anilor ’30 s-a înscris – alături de soția sa și fiul cel mare – în NSB, partidul fascist din Olanda.
Era plătit bine pentru munca depusă, așa că în perioada războiului s-a mutat într-o casă mai scumpă, pe geamurile căreia a lipit numeroase afișe pro-NSB. Odată, soția sa, Maria, i-a amenințat pe câțiva vecini cu deportarea, când aceștia i-au confiscat mingea mezinului familiei Pelser. După război, Pelser a fost exclus din conducerea onorifică a lui Ajax și condamnat de autoritățile olandeze la trei ani și trei luni de închisoare.
Trădat sau nu de fostul său coechipier, Eddy Hamel rămâne unul dintre fotbaliștii care au pus umărul la istoria timpurie a lui Ajax. Din păcate, n-a apucat să antreneze niciodată clubul pe care l-a iubit enorm, fiind exterminat de naziști, la fel ca peste o sută de mii de evrei olandezi. Însă Hamel va rămâne mereu un jucător de referință pentru fanii fotbalului, în general, și pentru cei ai lui Ajax, în special. Cu siguranță, nu degeaba, acum aproape 100 de ani, fanii din Amsterdam îl porecliseră „Belhamel”, care în limba olandeză înseamnă „conducător”.
Citește și: Din stepa Asiei Centrale pe bătrânul continent: ascensiunea clubului finanțat de guvernul kazah
