Prietenia neortodoxă dintre „El Loco” Higuita și Pablo Escobar, regele cocainei

Rene Higuita a jucat un singur sezon în Europa, la Real Valladolid, însă pasionații de fotbal și-l amintesc prea bine pe extravagantul goalkeeper columbian. Dribleur desăvârșit, rebel cu pletele-n vânt care adesea își asuma riscuri inutile și executant de lovituri libere sau penalty-uri, Rene a rămas în istoria fotbalului mai ales prin spectaculoasa și bizara „lovitură a scorpionului”, pe care a etalat-o pe Wembley, într-un amical Anglia-Columbia din 1995.

Porecla „El Loco” și-a căpătat-o la Coppa del Mondo, în 1990, după o nebunie care a costat-o pe Columbia calificarea în sferturile turneului. Higuita a încercat atunci să-l dribleze pe Roger Milla în apropiere de centrul terenului, dar camerunezul l-a deposedat și a înscris în poarta goală. S-a terminat 2-1 pentru africani, iar columbienii, cu Valderrama și Freddy Rincon în lot, plecau acasă.

Crescut de bunica sa, într-un cartier sărac din Medelin

Născut în 1966 într-un cartier sărac din nord-estul Medelinului, într-o perioadă în care orașul se transforma în capitala mondială a cocainei, Rene Higuita a avut o copilărie grea, cumva caracteristică marilor staruri sud-americane. Tatăl său a plecat de acasă, iar mama lui a murit la câțiva ani după ce l-a născut, așa că Rene a fost crescut de bunica lui. A trebuit să lucreze de mic: a vândut ziare și a prestat diverse alte munci pentru a supraviețui.

Fotbal organizat a început să joace la Independiente Medelin, culmea!, rivala echipei sale favorite, Atletico Nacional. Tehnic, bine clădit fizic, pasionat de goluri și jocul ofensiv, Higuita a ajuns între buturi dintr-o întâmplare: portarul școlii n-a venit la un meci, așa că el i-a luat locul. Scouterii lui Independiente l-au remarcat imediat și i-au propus să vină să se antreneze la club. A câștigat un campionat de juniori cu Independiente, dar n-a rămas la echipă, pentru că șefii lui Independiente au refuzat să-l plătească.

S-a dus, în schimb, la Atletico Nacional, echipa pentru care a suferit mereu. Debutul la seniori l-a găsit însă la Millonarios Bogota, clubul unde a fost trimis împrumut în 1985. S-a întors anul următor la Atletico Nacional, echipă pentru care avea să apere până în 1997, cu un singur an întrerupere, 1992, cel în care și-a încercat norocul în Spania, la Valladolid.

Lordul drogurilor, „ca un tată pentru Higuita”

În acea perioadă, Atletico Nacional a fost finanțată cu sume uriașe de Pablo Escobar, cunoscutul baron al drogurilor, care a construit unul dintre cele mai mari imperii criminale din lume. Pasionat de fotbal, Escobar nu a sprijinit-o doar pe Atletico Nacional, ci a pompat bani și în alte cluburi din Columbia, precum Independiente și Millonarios. A investit, de asemenea, în construcția de stadioane și terenuri de fotbal pentru copii.

De altfel, perioada anilor ’80 a însemnat o renaștere a fotbalului columbian. Pentru prima oară după mult timp, echipele din Columbia s-au luat la trântă de pe picior de egalitate cu cele din Argentina sau Brazilia. Epoca de glorie a fost încununată în 1989 cu câștigarea Copei Libertadores de către Atletico Nacional, echipa lui Rene Higuita. „El Loco” a fost decisiv în acea finală, încheiată la loviturile de departajare: a transformat un penalty și a parat trei execuții ale adversarilor.

Higuita și Escobar, care se știau deja de pe străzile Medelinului, s-au apropiat și mai mult în acea vreme. Fernando Rodriguez Mondragon, fiul cel mare al șefului cartelului de droguri din Cali, scria în cartea sa intitulată El Hijo del Ajedrecista: „Escobar era ca un tată pentru Higuita, făcea orice pentru el. Tot ce avea, îi dădea lui Rene: case, mașini, călătorii, totul! Higuita ar fi avut o carieră mai bună, dacă n-ar fi fost atât de apropiat de Pablo.”

În 1990, cu două săptămâni înainte de plecarea lotului Columbiei spre Italia, pentru Cupa Mondială, Higuita avut o întâlnire de trei ore cu Escobar, într-un orășel numit Cocorna. Baronul drogurilor i-a promis portarului că, dacă echipa națională va trece de faza grupelor, va veni personal în Italia s-o încurajeze. „Eu voi fi amuleta echipei”, i-a zis Escobar lui „El Loco”. Conversația a fost interceptată de FBI, care a declanșat o operațiune de capturare a regelui cocainei. Însă Escobar și partenerii săi au aflat intențiile federalilor, care montaseră inclusiv camere asunse în cantonamentul naționalei columbiene din Italia, așa că au anulat călătoria în Europa.

Implicat într-un caz de răpire și închis șapte luni într-un penitenciar din Bogota

După terminarea Mondialului, Higuita s-a întors acasă și a stat departe de amicul său Escobar, până când lordul drogurilor din Medelin s-a predat autorităților, în 1991. Atunci, „El Loco” s-a dus să-și viziteze amicul încarcerat în închisoarea „La Catedral”, de lângă Medelin. Prietenia neortodoxă dintre cei doi a ajuns subiect pe primele pagini ale ziarelor din Columbia, iar scandalul iscat l-a determinat pe Higuita să plece în Spania, la Valladolid. A stat un an acolo, timp în care a apărat în 15 partide pentru echipa locală, marcând și două goluri.

Întors acasă, s-a trezit iar în mijlocul a numeroase scandaluri. În iulie 1992, a lovit cu pumnul un jurnalist care scrisese despre el că e „vicios” și „indisciplinat”. Dar cel mai grav scandal, cel din 1993, avea să-l trimită la închisoare. Atunci, fiica în vârstă de 11 ani a lui Luis Carlos Molina Yepes, prieten cu Pablo Escobar, a fost răpită în Medelin, iar Higuita a fost chemat să medieze eliberarea ostaticei. Într-un restaurant din oraș, „El Loco” a predat răpitorilor răscumpărarea de 300 de mii de dolari, iar fata a fost eliberată. Pentru serviciile sale, Higuita a fost recompensat de prietenul lui Escobar cu o geantă în care se aflau 50 de mii de dolari.

Citește și: Povestea de succes a „leilor vegetarieni”, echipa cu cea mai bizară istorie din lume

Pe 4 iunie, Rene a fost arestat și închis într-o închisoare din Bogota. „Am acționat în acest fel din motive umanitare. Dacă ar avea din nou nevoie de mine ca să elibereze pe cineva, aș proceda la fel. Sunt fotbalist, nu știam cum funcționează legea”, a spus atunci Higuita, care a făcut chiar și greva foamei în timpul celor șapte luni petrecute după gratii. A fost eliberat în ianuarie 1994, însă n-a participat la Mondialul din SUA. Între timp, prietenul său Escobar murise, împușcat de autoritățile columbiene în decembrie 1993.

Depistat pozitiv cu cocaină în 2004, antrenor cu portarii în 2017

Higuita a jucat pentru Atletico Nacional până în 1997, când a plecat în Mexic, la Veracruz. După un an s-a întors în Columbia, unde a apărat pentru diverse echipe până în 2003, an în care s-a mutat în Ecuador. Acolo avea să fie depistat pozitiv cu cocaină, în noiembrie 2004, la 38 de ani. Ca urmare, a fost suspendat pentru șase luni de federația ecuadoriană.

„Nu sunt dependent, consum doar din când în când, ca hobby”, spunea atunci „El Loco”, care susținea că a trecut peste problemele cu cocaina din trecut. Higuita a continuat să joace fotbal, la echipe micuțe din Columbia și Venezuela, până la 42 de ani. Ultimul meci din cariera de profesionist l-a jucat pentru Deportivo Pereira, în noiembrie 2008.

A revenit pe teren la începutul lui 2010, pentru meciul său de retragere desfășurat pe stadionul lui Atletico Nacional din Medelin, în fața a peste 21 de mii de spectatori. Rene și-a terminat cariera așa cum a început-o: în atac. A jucat alături de foștii săi colegi de la națională, Valderrama, Oscar Cordoba, Adolfo Valencia sau Faustino Asprilla.

Visul său a fost mereu să revină acasă, la Atletico Nacional, pentru fani și pentru țară. După câțiva ani petrecuți ca antrenor de portari în Arabia Saudită, dorința lui „El Loco” a devenit realitate. În iunie 2017, „El Loco” s-a întors la clubul său favorit din Medelin, unde e responsabil cu pregătirea portarilor.

Citește și: Violența extremă a ultrașilor din America de Sud: bătăi crunte, arme și crimă organizată