Am plecat în Anglia plin de speranțe, cu gândul că o să am ocazia să asist la meciuri pe cele mai frumoase stadioane din Yorkshire și Manchester. Visam la partide urmărite live de pe Turf Moor, Valley Parade, The Shay, Elland Road sau chiar Old Trafford sau Etihad Stadium. Numai că m-am ales tot cu butonat de telecomandă și chinuri pentru streamuri. Mulțumesc, coronavirus!

Așa că nici prin cap nu-mi trecea că o să ajung total întâmplător, după nouă luni de fotbal urmărit exclusiv la televizor, să asist la un meci pe viu. Mergeam la cumpărături când am zărit, printre două căsuțe, un câmp pe care părea că se întâmplă ceva. M-am apropiat și am avut ocazia să iau parte la un adevărat regal. 

Nu știam cine joacă, părea ceva de genul Sunday League, însă am avut norocul să prind chiar startul unei reprize. Aveam să aflu ulterior că era cea de-a doua a partidei. Băieții de pe teren erau de vârste care păreau să varieze de la 16 la 40 de ani, iar stilul lor de joc era exact ca în compilațiile amuzante de pe internet. Pentru o imagine mai clară, nimeni nu ținea mingea la picior mai mult de trei-patru secunde, fiindcă alternativa ar fi fost fractură de tibie și peroneu, sau ceva asemănător. 

Fotbal dur, înjurături scuipate printre dinți cu cel mai pur accent de Yorkshire, jucători care țineau loc și de tușieri, o ploaie de vară în decembrie și un 10-4 pentru oaspeți absolut memorabil. Așa a fost experiența mea la un duel din Halifax Local League. Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte:

Era ora 14:00 când începe repriza a doua a duelului dintre King Cross și Calder 76, două echipe din Halifax Local League. Oaspeții de la Calder 76 (în verde) s-au impus cu 10-4.
Ședință imediat după meci cu fotbaliștii de la Calder 76, antrenorul lor, dar și tușierul improvizat al partidei. Meci reușit pentru oaspeți, deși la un moment dat scorul era 4-6, iar gazdele sperau să egaleze.
Cer fabulos și ploaie de vară pe final de meci. Doar câțiva spectatori curajoși au rezistat până la final.
Unul dintre tușieri a fost un membru al staff-ului celor de la Calder 76. Înarmat cu fanion și fes cu ciucuraș, a acoperit toată această parte a terenului și a semnalizat doar eventuale faulturi foarte dure. Adică toate faulturile comise în meci.
Antrenorul oaspeților a purtat o geacă interesantă, inscripționată cu numele echipei din Division 1, Thornton United. Da, am stat pe partea „delegației” oaspete, așa s-a nimerit.
Arbitrul partidei a fost un bătrânel destul de atletic și mereu cu zâmbetul pe buze. Deși se auzea constant „fucking hell, ref!”, a reușit să se mențină calm și zâmbitor pe tot parcursul reprizei secunde. De menționat că, deși meciul a fost destul de dur și fotbaliștilor le era frică să țină prea mult de minge, între cele două echipe nu au existat conflicte. Aș asemăna duelul cu o partidă de handbal masculin. Multe intrări dure, țineri și lovituri, dar puțini nervi și foarte puține simulări și văicăreli inutile. Toată lumea părea că știe despre ce e vorba.
Poate cel mai bine pregătit fizic fotbalist de pe teren, numărul 3 de la King Cross. Semăna de la spate cu Charlie Adam și era fundaș lateral. Ce-i drept, nu a atins foarte des mingea pe fază ofensivă și nici n-a reușit să evite primirea a 10 goluri de către echipa sa. Dar arăta a fotbalist.
Antrenorul lui Calder 76 și fotbalistul-tușier nu s-au contrat prea mult pe durata partidei. Au urmărit chiar din teren unele secvențe ale meciului. Și așa tușa nu se vedea prea bine.
Scene din timpul partidei. Nu era cel mai bun gazon din lume, dar priveliștea și aerul curat au făcut toți banii.
Ploaia a venit dinspre dealuri, iar imediat ce a ajuns, toată lumea de pe margine a activat glugile gecilor. Aproximez prezența a 15-20 de oameni pe margine.
Doi fotbaliști ai oaspeților, schimbați după pauză. Și tușierul care a găsit ceva de semnalizat. Fotbalistul în tricou roșu, cu Liverpool, a fost cel care mi-a spus câteva cuvinte la finalul meciului, inclusiv numele celor două echipe și numele eșalonului competițional.
Aproape se înnoptase când s-a terminat meciul. La pauză, din câte am putut număra, scorul a fost 3-5. Am văzut pe viu un autogol, două penalty-uri și vreo trei goluri rezultate din faze fixe.

 

Pub-ul la care ar fi putut sărbători oaspeții victoria, dacă nu era pandemie. Din păcate, și el a fost închis.
Comentarii

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR