Unul dintre cele mai vechi derby-uri din lume, supranumit Old Firm, are loc în Scoția, la Glasgow, cel mai mare oraș al țării: confruntarea dintre Celtic și Rangers.
De regulă, derby-urile din fotbal sunt doar rivalități sportive. În alte cazuri, cum se-ntâmplă mai ales în Italia, un meci devine derby și prin prisma diferențelor de ideologie politică. Dar în cazul rivalității dintre Celtic și Rangers apare ceva nou: aspectul religios.
Istoric vorbind, rivalitatea dintre cele două cluburi are mai multe elemente: cel religios (Protesant vs. Catolic), cel de identitate națională (Scoțieni nativi britanici vs. Scoțieni Irlandezi), cel politic (Conservatorism vs. Socialism) și cel legat de separatismul Irlandei de Nord (Loialiști vs. Republicani).
Contextul în care au apărut cele două cluburi, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Începând cu secolul al V-lea, religia oficială a Scoției a fost catolicismul, numai că o mie de ani mai târziu, în secolul al XVI-lea, țara a început să se depărteze de Papalitate. Astfel că în 1560, în urmă Reformei Prostestante, a luat naștere Church of Scotland, iar protestantismul a devenit religia oficială de stat.
În secolul al-XIX-lea, din cauza problemelor economice și financiare din țara lor, mulți catolici irlandezi au imigrat și s-au stabilit în partea de est a Glasgow-ului. Tot în aceeași perioadă a existat și un flux de protestanți britanici, veniți în căutare de locuri de muncă în oraș.
În urma acestor migrații, orașul a devenit foarte segregat, iar lupta pentru locuri de muncă și locuințe s-a intensificat. În același timp, cumva de așteptat, și discriminarea religioasă a început să își facă simțită prezența.
În 1872, s-a înființat Glasgow Rangers. La începuturile sale, clubul nu a avut neapărat o orientare religioasă. Dar, de-a lungul timpului, Rangers a adunat în jurul lui partea protestantă, unionistă și conservatoare, fiind susținut în principal de scoțienii britanici și clasa muncitoare (majoritar protestantă) care lucra la șantierul naval. Și astăzi, la meciurile echipei se observă mai des steagul Marii Britanii, decât steagul Scoției.
La scurt timp după Rangers, în 1888, a apărut Celtic, fondată de un preot catolic irlandez. Echipa s-a format pe promisiunea că va aduce bani și resurse în partea de est a orașului, acolo unde exista o comunitate numeroasă de irlandezi catolici care se confruntau cu sărăcia.
Pe atunci, imigranții irlandezi catolici erau priviți ca cetățeni inferiori, iar Celtic a reprezentat încă din start o rezistentă împotriva opresiunii. Astfel, echipa a strâns în jurul ei partea catolică și era susținută, în mare parte, de scoțienii irlandezi. La fel ca în cazul lui Rangers, la meciurile lui Celtic steagurile scoțiene nu sunt atât de numeroase. Pe Celtic Park, steagul dominant este cel irlandez.
De la rivalitatea sportivă la cele politice și religioase
Nu a existat intodeauna o rivalitate atât de puternică între cele două echipe. Primul meci a avut loc pe Parkland, la invitația celor de la Celtic. În 1902, în timpul unei partide disputate între Scoția și Anglia, pe stadionul celor de la Rangers (Ibrox), o parte din tribună s-a prăbușit și 25 de suporteri și-au pierdut viața.
În urma acestei tragedii, cei de la Rangers au fost obligați să își refacă stadionul. Pentru a finanța reconstrucția, au fost forțați să vândă o parte dintre jucători către cei de la Celtic. Așa a luat naștere rivalitatea sportivă dintre cele două.
Nu peste mult timp, rivalitatea s-a extins politic și religios. Se întâmpla undeva în jurul anului 1912, când compania Harland and Wolff (cea care a construit Titanicul) a deschis un sediu în partea de vest a Glasgow-ului. Compania irlandeză avea o politică de angajare anti-catolică, iar majoritatea angajaților s-au îndreptat spre echipa de fotbal din vecinătate, adică Rangers. În acest fel a devenit Rangers echipa preferată a protestanților din oraș.
Alte evenimente care au întărit imaginea clubului ca simbol al Scoției și al Unionismului Britanic au fost Primul Război Mondial și Rebeliunea de Paști (o revoltă a republicanilor irlandezi care doreau separarea Irlandei de Marea Britanie).
Astfel, Rangers a devenit reprezentantă a luptei împotriva imigranților și a catolicismului irlandez, simbolizat de succesul lui Celtic. Prin anii ’20, când Glasgow a fost lovit de o criză economică, majoritatea protestanților au dat vina pentru situație pe imigranții irlandezi. A fost încă un eveniment care a adâncit prăpastia dintre cele două tabere.
Cei de la Rangers își însușiseră atât de mult identitatea protestantă, încât aveau o politică nescrisă de a nu accepta în echipă jucători catolici.
Graeme Souness și rolul său decisiv în istoria derby-ului
Această politică a durat din 1920 până în 1989, când Graeme Souness (managerul celor de la Rangers) a șocat lumea fotbalului scoțian și a legitimat un fost jucător catolic de la Celtic, pe nume Maurice John Giblin Johnston (pe scurt, Mo Johnston).
Când Graeme Souness a fost întrebat cum de a înregimentat un catolic la club el, a răspuns: „M-am căsătorit cu o catolică, mă întorc în fiecare zi acasă la o catolică. De ce nu aș putea să și lucrez cu un catolic?”.
Reacția fanilor „The Gers” nu a întârziat să apară. David Miller, secretarul general al asociației suporterilor lui Rangers, a declarat: „Este o zi tristă pentru Rangers. De ce a trebuit să îl legitimeze tocmai pe el? Mulți fani vor renunța la abonamente. Nu vreau să văd un catolic pe Ibrox. Efectiv mă enerveaza”.
O parte din suporteri chiar și-au dat foc la abonamente, iar angajatul clubului care se ocupa să aranjeze tricourile jucătorilor înainte de meci a refuzat să îi pregătească echipamentul lui Mo Johnston, în semn de protest.
Citește și: Fotbalul în Manchester: istoria unei rivalități pornite din prietenie
Au existat totuși și reacții pozitive. Unii suporteri au văzut acest eveniment ca fiind un success în fața celor de la Celtic, iar alții, deranjați de discriminarea religioasă, s-au întors la stadion. De altfel, după acest episod, prezența la stadion a continuat să crească de-a lungul timpului.
Totuși, suporterii lui Celtic au fost foarte deranjați de acest transfer. În momentul în care Rangers l-a achiziționat pe Johnston, acesta juca pentru Nantes, dar era așteptat să se întoarcă la „verzi”. Faptul că el a decis să semneze cu Rangers a fost văzut drept o trădare imensă.
Deși în ultima perioadă poliția reușește în mare parte să mențină ordinea în ziua derby-ului, lucrurile nu au stat intodeauna așa. Cel mai violent incident a avut loc la finala cupei din 1980. După un meci destul de strâns, Celtic a reușit să învingă cu 1-0. Suporterii verzi au intrat pe teren să sărbătorească, iar apoi și fanii lui Rangers au invadat spațiul de joc.
Ciocnirea a rămas în istorie ca una dintre cele mai grave și violente „invazii” ale terenului, suporterii folosind sticlele de bere pe post de proiectile. În urmă acestui incident, Federația Scoțiană a interzis alcoolul în zona și în incinta stadioanelor.
Identitatea religioasă a echipelor există și astăzi, dar nu mai este la fel de puternică precum în deceniile trecute. Acest lucru se datorează în principal faptului ca numărul de căsătorii mixte din Glasgow a crescut considerabil, iar noile generații nu mai pun atât de mult accent pe religie.
