După ce hegemonia lui Olympique Lyon a ajuns la final, în 2008, diferite cluburi au triumfat în Ligue 1, de la Bordeaux până la Montpelier. Momentan, campionatul Franței pare să cunoască o altă hegemonie, fiind dominat categoric de PSG, așa că rămâne de văzut când va apărea o altă echipă care să fure aurul din mâna șeicilor.
Campioană în 2011, cu Rudi Garcia pe bancă, Lille Olympique Sporting Club, sau mai simplu Lille OSC, a renăscut din propria cenușă în actualul sezon. După ce stagiunea trecută a evitat retrogradarea în ultimul moment, „Dogul German” ocupă astăzi locul patru în Ligue 1 (etapa trecută se afla chiar pe doi) și traversează un an de-a dreptul impresionant.
Chiar dacă ultimele sezoane ale clubului au fost submediocre, Lille n-a fost niciodată un club de umplutură în Hexagon. Gruparea roș-albastră are la activ nu mai puțin de zece trofee: patru titluri în Ligue 1 și șase Cupe ale Franței.
Dezastrul din perioada Bielsa și evitarea la mustață a retrogradării în Ligue 2
Revenirea nordicilor este cu atât mai spectaculoasă în contextul în care, după titlul cucerit în 2011, Lille a început s-o ia la vale. Declinul a atins fundul oceanului în sezonul precedent, când doar un punct a stat între fosta campioană și meciul de baraj cu poziția a treia din eșalonul secund. Toulouse a fost prima de sub linie, cu 37 de puncte, în timp ce Lille a terminat stagiunea cu 38, la egalitate cu Caen și Strasbourg.
Cu un golaveraj dezastruos de -26, conducătorii de pe Stade „Pierre-Mauroy” au realizat că nu le-a trecut glonțul pe la ureche, ci un adevărat obuz. Înaintea startul sezonului 2017/2018, toată lumea era însă entuziasmată, deoarece faimosul Marcelo Bielsa preluase banca tehnică a echipei. Asta după ce, cu un an înainte, Lille terminase pe locul 11, a doua cea mai proasă clasare în ultimii 20 de ani la acel moment. Dar combinația dintre Bielsa și Lille a condus spre o catastrofă.
Nici până astăzi nu e foarte clar ce s-a întâmplat în perioada argentinianului. Conform L’Equipe, jucătorii lui Lille obișnuiau să întârzie mai mereu la ședintele de antrenament, iar Bielsa nu era deranjat de acest lucru. Căpitanul din sezonul precedent, Ibrahim Amadou, acum la Sevilla, a luat atitudine și le-a reproșat acest lucru colegilor. Dar antrenorul argentinian nu l-a susținut.
Mai mult decât atât, înaintea unui meci din Cupa Ligii, câțiva jucători ar fi chemat prostituate în hotelul în care erau cantonați. Clubul l-a suspendat pe Bielsa din funcție pe 22 noiembrie, după ce tehnicianul a plecat în Chile fără să ceară permisiunea conducerii. „El Loco” ar fi părăsit în grabă Franța deoarece un prieten apropiat, Luis Maria Bonini, se afla pe patul de moarte. La o lună după ce a fost suspendat, Marcelo Bielsa a fost concediat de conducerea lui Lille, iar în locul său a venit Christophe Galtier.
Salvatorul Galtier, omul inventat de Saint-Etienne
Fost jucător la Olympique Marseille, Lille, Toulouse și Angers, Galtier o mai pregătise înainte doar pe Saint-Etienne. De-a lungul anilor, a fost secund pe la OM, Aris Salonic, Bastia, Portsmouth, Sochaux, Lyon și Saint-Etienne, iar ultima echipă a decis să-i ofere șansa carierei. A condus timp de opt ani gruparea „verzilor”, din 2009 până în 2017, alături de care a cucerit Cupa Ligii Franței, în 2013.
Galtier a fost și omul care l-a adus pe Bănel Nicoliță în Ligue 1, în 2011. Antrenorul francez a fost impresionat la un moment dat de fostul international român, despre care spunea: „Este un adevărat profesionist, iar eu sunt foarte fericit să am un asemenea jucător”. Bănel s-a despărțit în 2014 de Saint-Etienne, pentru care a evoluat în 28 de meciuri, reușind să înscrie patru goluri și să livreze șapte pase decisive.
Cu Galtier la timonă în 361 de partide, „verzii” s-au impus în 154, au înregistrat o sută de remize și au cedat în 107 meciuri. Cupa Ligii Franței câștigată în 2013 a reprezentat primul trofeu obținut de club după o pauză de 32 de ani. Sub îndrumarea lui Galtier, s-au afirmat câteva staruri care acum valorează zeci de milioane de euro: Pierre-Emerick Aubameyang, Kourt Zouma, Joshua Guilavogui, Dimitri Payet sau Blaise Matuidi.
Când Bielsa a fost demis, în decembrie 2017, Lille a pornit la drum în noul an cu Christophe Galtier. Demiterea argentinianului nu a schimbat însă fața echipei, care a continuat să se târască greoi și s-a salvat pe ultima sută de metri de la retrogradare. Galtier a înregistrat șase victorii, patru remize și 11 eșecuri în a doua parte a sezonului trecut.
Nici Galtier nu a avut parte de momente prea liniștite la începutul mandatului. Cu nouă etape înainte de final, Lille a căzut pe penultimul loc, după o remiză cu Montpellier pe teren propriu, scor 1-1. Suporterii au luat-o razna după acel joc, mai ales că echipa nu mai câștigase de șase runde. După fluierul de final, fanii furioși au pătruns pe teren și le-au cerut socoteală jucătorilor.
Situația a rămas tensionată până spre finalul sezonului, când Lille a reușit să evite în cele din urmă retrogradarea. Și dacă Nietzsche mai trăia, sigur ar fi spus: „Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici”.
În ultima etapă, Galtier a fost pus la zid chiar de fosta lui echipă, care i-a administrat un necruțător 5-0. Dar nu a mai contat, Lille era deja salvată după ce Toulouse pierduse în penultima rundă contra celor de la Bordeaux.
Odată cu trecerea lunilor, jucătorii lui Lille au înțeles mai ușor cerințele lui Galtier, care mizează la 95% dintre meciuri pe formula 4-2-3-1. În comparație, extravagantul Bielsa a încercat să le introducă fotbaliștilor acel celebru 3-3-3-1, dar rezultatele au fost groaznice.
„Cine marchează mai mult decât mine?”
Nicolas Pépé, în vârstă de numai 23 de ani, e principala gură de tun a „Dogului German” în acest sezon. Folosit de Bielsa pe post de vârf, ivorianul transferat de la Angers în schimbul a zece milioane de euro a fost trimis de Galtier în flancul drept, în tridentul ofensiv din spatele atacantului, post ocupat fie de Loic Remy, fie de Rafael Leao.
Nicolas Pépé a explodat în această toamnă, reușind să marcehze opt goluri și să paseze decisive în 14 partide oficiale. Și colegul de pe partea opusă, Jonathan Bamba, a ieșit la rampă în câteva rânduri. Bamba a marcat șapte goluri, dar a oferit un singur assist până acum.
Rafael Leao, un puști portughez de doar 19 ani, crescut de Sporting, are un gol la activ, în timp ce experimentatul Loic Remy încă nu și-a trecut numele pe lista marcatorilor. De notat și faptul că Jonathan Bamba a crescut în curtea lui Saint-Etienne, iar Lille l-a înregimentat în vara acestui an, după ce a rămas liber de contract.
Citește și: Cinci motive pentru care PSG nu reușește să devină o forță în Europa
După 14 etape, Lille are 26 de puncte, doar cu unul mai puțin decât Lyon, gruparea de pe poziția secundă. Campioana din 2012, Montpellier, completează podiumul, cu același număr de puncte ca Lille, dar cu golaveraj superior nordicilor.
În condițiile în care PSG defilează (parizienii au obținut 14 victorii din tot atâtea partide), francezii au devenit mai interesați de lupta însuflețită pentru podium. Iar parcursul surprinzător al outsiderilor aduce o doză de romantism fotbalului din Hexagon. Cumva, scărițele lui Neymar parcă și-au pierdut strălucirea.
De la eventul istoric din 2011, Lille tot încearcă să formeze o nouă echipă competitivă. Galtier ar putea fi răspunsul acestei ecuații fără rezolvare până acum, dar să nu uităm ce jucători a avut Lille în 2011: Adil Rami, Mathieu Debuchy, Yohan Cabaye, Gervinho, Eden Hazard sau Moussa Sow. Drumul e mai dificil decât pare, însă Galtier a demonstrat că e capabil de performanțe neașteptate.
