La 38 de ani, camerunezul Samuel Eto’o tocmai și-a anunțat retragerea din fotbal. Unul dintre cei mai apreciați atacanți din ultimele decenii, „micul Milla”, așa cum era poreclit în copilărie, a scris istorie pentru Barcelona și Inter Milano, alături de care a câștigat trei trofee Champions League.
Însă până să atingă aceste borne, Eto’o și-a construit numele în Insulele Baleare, la RCD Mallorca. Un club de care vârful din Camerun s-a atașat enorm, pentru că „los bermellones” i-au oferit șansa să strălucească în lumina reflectoarelor, oportunitate pe care mai celebra Real Madrid i-o refuzase timp ani de zile.
„Mallorca e iubirea vieții mele în fotbal. Mi-a plăcut întotdeauna Barcelona, dar prefer Mallorca mea”, spunea recent Eto’o, care sublinia de asemenea că în Palma, unde și astăzi trăiește unul dintre băieții săi, se simte cu adevărat „acasă”.
De pe străzile din Le Havre sub soarele mallorquin, via Real Madrid
Eto’o a depășit obstacole uriașe ca să-și croiască drum spre lumea bună a fotbalului. În 1996, la numai 15 ani, camerunezul părăsea țara natală cu visul să joace în Europa. A ajuns în Franța, unde a locuit ilegal vreme de nouă luni, în speranța că va semna cu un club local. Surprinzător, nimeni nu l-a vrut, așa că „Sammy” a continuat să joace de plăcere, pe strazi.
Într-o zi, când bătea mingea în Le Havre, a fost remarcat de câțiva scouteri ai lui Real Madrid. În scurt timp, s-a mutat în capitala Spaniei și a fost trimis la echipa a doua a clubului. A evoluat pentru Real Madrid B un singur sezon, până când madrilenii au retrogradat în a treia ligă. Cum acolo exista o regulă care interzicea folosirea fotbaliștilor extracomunitari, Eto’o a fost împrumutat.
Mai întâi la Leganés, în stagiunea 1997/1998. Samuel n-a impresionat la gruparea de la periferia capitalei Spaniei, așa că s-a întors pe Bernabeu. N-a primit nicio șansă la Real, iar în ianuarie 1999 a plecat iar să-și încerce norocul, la Espanyol. Din nou, fără succes. A avut o singură apariție pentru clubul din Catalunia, fără să marcheze.
Citește și: Renașterea magică a lui RCD Mallorca: din a treia ligă înapoi în Primera, după două promovări consecutive
S-a întors încă o dată la Real Madrid, doar pentru a avea de unde să plece iar. Peste ani, în 2015, Eto’o a acuzat dur modul în care madrilenii s-au comportat cu el: „Când eram la echipa de rezerve, nu eram respectat. Colegii nici nu mă salutau. Mă tratau ca pe ultimul venit, în ciuda golurilor pe care le marcam. M-am descurcat bine, dar poate explicația e că jucătorii de culoare nu erau iubiți la club.”
În a doua parte a sezonului 1999/2000, Eto’o a fost trimis la Mallorca, unde avea să explodeze. Sosit la o echipă sudată și solidă, care în sezonul precedent de La Liga terminase pe podium, iar în mai 1999 disputase finala Cupei Cupelor, cu Lazio, camerunezul și-a găsit repede locul. În 13 apariții pentru „los bermellones” a marcat de șase ori și i-a convins pe mallorquini să-l transfere definitiv.
Idol în Baleare, unde a donat bani fanilor înaintea unei finale de Cupă
4,5 milioane de euro a plătit RCD Mallorca pentru Eto’o, în vara anului 2000, un record la acea vreme pentru insulari. Iar sezonul care a urmat a fost unul ideal, atât pentru camerunez, cât și pentru echipa din Baleare. Pregătită de celebrul Luis Aragonés, Mallorca a încheiat la Liga pe poziția a treia. „Sammy” a marcat de 11 ori, formând un cuplu ofensiv de temut cu nigerianul George Finidi.
„Nu există jucător care să-i mulțumească pe fani așa cum face Eto’o”, spunea Mateu Alemany, președintele de atunci al clubului din Baleare. Și nu greșea. Camerunezul devenise favoritul suporterilor de pe Son Moix. O trupă de muzică locală, La Granja, i-a dedicat chiar o melodie atacantului, cu versurile: „E rapid, driblează, nu pierde mingea, nu trebuie să spună nimic. Doar să dribleze”.
Anul următor, vârful african avea să joace în Liga Campionilor cu Mallorca și să marcheze într-o victorie cu Schalke, în deplasare. Cu trei victorii și trei înfrângeri, „los bermellones” au ratat ieșirea din grupă la golaveraj, în detrimentul lui Arsenal. În campionat, Eto’o n-a repetat prestațiile din ediția precedentă. A marcat de numai șase ori, iar echipa sa a terminat abia pe 16.
Însă avea să se revanșeze pe deplin în anul următor, când a contribuit la câștigarea Cupei Spaniei, cel mai important trofeu din istoria Mallorcăi. În sferturile competiției, africanul, care acum juca într-un cuplu letal alături de Walter Pandiani, s-a răzbunat cu vârf și îndesat în fața Realului, căruia i-a marcat două goluri într-un 4-0 de poveste, pe Son Moix.
Eto’o a înscris și-n semifinale, contra lui Deportivo, apoi a fost omul finalei cu Recreativo Huelva. Nu doar că a dat două dintre cele trei goluri în victoria cu 3-0 a echipei sale, dar în prealabil le-a donat 30 de mii de euro fanilor insulari care au făcut deplasarea la Elche, locul de disputare a partidei. „Am vrut inițial să le plătesc fanilor deplasarea, dar transportul e foarte bun în Spania. Așa că le donez banii ca să-și cumpere mâncare. Fac cinste cu o mare paella”, spunea el înaintea finalei.
„Să câștig Cupa Spaniei cu Mallorca a fost cel mai bun moment al meu în fotbal. Serios. A fost atât de greu pentru o echipă mică să facă asta”, povestea atacantul în 2013.
Mallorca, marea iubire a lui Eto’o
După atâtea succese, Eto’o era deja curtat de marile cluburi europene. Viteza sa debordantă, mișcarea inteligentă în teren și execuțiile cu sânge rece din fața porții îl transformaseră într-un star. Real l-ar fi vrut înapoi, Barcelona îi dădea târcoale de prin 2001, în timp ce Liverpool îl monitoriza insistent. Camerunezul însă n-a plecat după finala cu Huelva, ci a mai rămas un sezon pe Son Moix.
Unul extraordinar pentru el, încheiat cu 22 de goluri marcate în toate competițiile. Eto’o a fost peste tot, ba chiar a stat și-n poarta insularilor, după eliminarea portarului Leo Franco, într-un joc pe San Mames cu Bilbao, pierdut cu 0-4.
Mai puțin reușit a fost sezonul pentru gruparea din Baleare, care a terminat pe 11 în campionat și a fost eliminată în optimi atât în Cupa Spaniei, cât și în Cupa UEFA. La finalul sezonului, și pe fondul unei crize economice a grupării mallorquine, camerunezul a fost vândut la Barcelona pentru 27 de milioane de euro.
Samuel Eto’o nu a rămas în istoria Mallorcăi doar ca cel mai prolific marcator al insularilor în La Liga, cu 54 de goluri. Atacantul din Douala a intrat în sufletele localnicilor pentru modul său spectaculos de a fi, atât pe teren, cât și în afara lui. „În Mallorca, sunt unul de-al lor. Când mă duc la supermarket, fetele de la casă îmi strigă Hey, negrito!”, povestea Eto’o.
Un moment de referință pentru atacantul din Camerun a fost un 5-1 istoric al Mallorcăi pe Bernabeu, pe 3 mai 2003. În ceea ce a însemnat o „umilință galactică”, așa cum a numit-o presa spaniolă, camerunezul l-a ridiculizat pe faimosul Fernando Hierro, a marcat o dată și a oferit o pasă de gol. Iar când a fost schimbat, în minutul 89, a primit aplauze la scenă deschisă de la fanii madrileni. Cumva, clipa aceea a fost răzbunarea dulce pe care o aștepta de mulți ani.
„Într-o zi mă voi întoarce la Mallorca. Sper să-mi închei cariera pe Son Moix”, afirma, în 2004, Eto’o. Dar n-a fost să fie, deși s-a aflat la un pas să revină în Baleare de câteva ori. Cel mai aproape în 2016, însă până la urmă totul a picat din cauză că africanul era legat contractual de Antalyaspor.
Un lucru pe care idolul mallorquin, al cărui tricou a fost ani de zile cel mai căutat în Baleare, îl regretă enorm. „Îmi pare rău că dorința mea nu s-a îndeplinit. Nu se întâmplă mereu ceea ce-ți dorești”, a scris „Sammy” pe rețelele de socializare.
