„Nu joc pentru că antrenorul e naționalist și îl preferă în locul meu pe un olandez, unul van Nistelrooy”, spunea Mugur Radu Gușatu în 1997, întrebat de jurnaliștii români de ce nu prinde primul 11 la Heerenveen. Deși a avut o carieră destul de reușită, al cărei vârf a fost perioada de la Politehnica Timișoara, fotbalistul născut la Cezieni, în județul Olt, a rămas în amintirea microbiștilor români pentru afirmația caraghioasă de mai sus.
Gușatu și van Nistelrooy au ajuns la Heerenveen în aceeași vară, cea a anului 1997. Românul avea aproape 28 de ani și confirmase în campionatul intern, în timp ce Ruud era doar un puști de 21 de ani, care încă nu jucase niciun minut în prima ligă olandeză. Ce-i drept, Heerenveen plătise pe el circa 1,4 milioane de euro lui Den Bosch, club la care tânărul van Nistelrooy își dovedise deja potențialul imens. El sau românul Gușatu aveau misiunea să-l înlocuiască la clubul din nordul Olandei pe danezul Jon Dahl Tomasson, care tocmai fusese vândut la Newcastle.
Ajuns în Olanda pe recomandare
Fost junior la Caracal, Mugur Gușatu a simțit încă de la începutul carierei că antrenorii au ceva cu el. A debutat în Divizia A la Universitatea Craiova, într-o partidă cu Rapidul, însă aceea avea să rămână singura sa apariție în tricoul alb-albastru. Motivul? „A venit antrenor Bondrea și m-a trimis înapoi la Constructorul, în Divizia C”, povestea Gușatu în 2010, într-un interviu pentru Adevărul.
Din 1993 până în iarna lui 1995 a jucat în a doua ligă din Austria, la DSV Leoben, apoi s-a întors în România, unde a semnat cu Politehnica Timișoara. A stat doi ani și jumătate pe Bega, perioadă în care a jucat cel mai bun fotbal din carieră și a fost poreclit „Guși-gol”. În 68 de meciuri, Gușatu a marcat 38 de goluri, 12 dintre ele în liga secundă. În sezonul 1996-1997 a fost chiar al doilea golgheter al campionatului, după Sabin Ilie, reușind să înscrie inclusiv într-un faimos 1-0 cu Steaua, pe stadionul Dan Păltinișanu. Din păcate, Poli a retrogradat la finalul acelui sezon, așa că Guși-gol a părăsit echipa.
Destinația a fost Heerenveen, club care în acea vară mai transfera alți doi români: pe Florin Constantinovici, de la Rapid, și pe Dumitru Mitriță, de la Universitatea Craiova. Într-un interviu acordat în 2005, Rodion Cămătaru – și el fost jucător la Heerenveen – rememora modul bizar în care Gușatu a ajuns la clubul din nordul Olandei: „A fost transferat pe cuvântul meu, fără ca șefii sau antrenorii să fi văzut vreo casetă cu el. Avea cel mai mare contract din echipă, peste 200 de mii de dolari pe an.” La prima vedere pare greu de crezut că o echipă din Olanda ar transfera un fotbalist fără să-l urmărească atent înainte, însă vorbim despre anul 1997, când informația nu era la un click distanță.
Rezervă eternă
Cu o carte de vizită bună și cu recomandarea lui Cămătaru în spate, Gușatu a fost titular în meciurile de pregătire jucate de Heerenveen înaintea startului de sezon 1997-1998. A evoluat inclusiv în Cupa Intertoto, unde a marcat două goluri într-o partidă cu Aalborg. Însă cu doar câteva săptămâni înainte de începerea campionatului, românul s-a accidentat. Tânărul Ruud van Nistelrooy a profitat din plin de ocazie. Intrat în primul 11, avea să confirme și să rămână acolo pentru tot sezonul.
Revenit după accidentare, Gușatu a prins foarte rar prima echipă. Pe lângă van Nistelrooy, care se transforma rapid într-un fotbalist de clasă mondială, în atacul lui Heerenveen mai erau sârbul Radoslav Samardzic și marocanul Ali Elkhattabi, ambii în formă. Românul a strâns totuși 26 de apariții în acel sezon, însă doar în zece partide a fost titular și numai în trei dintre ele a prins pe gazon toate cele 90 de minute. A reușit și cinci goluri, toate în partea a doua a campionatului, iar Heerenveen a încheiat pe locul șase.
Citește și: Stelistul rebel care a marcat pe Camp Nou: a fugit de Ceaușescu și a ajuns „regele petrecerilor” în Italia
În vara lui 1998, Ruud van Nistelrooy a fost vândut la PSV Eindhoven, pe 6,3 milioane de euro, mutare care părea să îi înlesnească drumul spre titularizare lui Gușatu. Dar sezonul care a urmat a fost și mai slab pentru fostul jucător al lui Poli, care a stat mai mult prin tribună. A fost titular în doar cinci meciuri din Eredivisie și a înscris un singur gol, iar la finalul campaniei a părăsit Olanda.
Foppe de Haan, antrenorul care a pregătit-o pe Heerenveen din 1992 până în 2004, recunoștea că transferul lui Gușatu a fost o greșeală. Clubul și-l dorea pe Gerald Sibon, de la Ajax, însă gruparea din Amsterdam a cerut 2,5 milioane de euro pentru el, plus 25% din următorul transfer. Nici fanii echipei din nordul Olandei nu l-au simpatizat prea tare pe român, considerat și acum unul dintre cei mai slabi atacanți care au îmbrăcat vreodată tricoul lui Heerenveen.
Anii de după Heerenveen
După experiența nereușită din Olanda, Gușatu s-a întors în țară, la Extensiv Craiova. A jucat doar un tur de campionat în Oltenia (fără să înscrie), după care a plecat în Ungaria, la MTK Budapesta. Acolo a câștigat singurul său trofeu din carieră, Cupa Ungariei, fiind pe teren în finala câștigată cu 3-1 împotriva lui Vasas. În 14 meciuri a înscris opt goluri, performanță care i-a impresionat atât de tare pe maghiari încât ar fi vrut să-l naturalizeze. Cel puțin asta susține Gușatu.
„Se făceau demersuri să joc pentru naționala Ungariei, dar a fost o problemă. Fratele meu avea o funcție destul de importantă în PRM. Într-o zi am venit de la Budapesta, iar fratele meu era acasă cu mulți membri marcanți din partid, care s-au albit la față când le-am împărțit fanioane cu MTK. Când au aflat că mi s-a propus să joc pentru Ungaria, au rămas blocați. Am refuzat până la urmă reprezentativa maghiară”, povestea atacantul în 2007.
După ce-a plecat de la MTK, Gușatu a mai evoluat două sezoane la FC Bihor, iar în 2002, la 33 de ani, și-a încheiat cariera de jucător. De când a agățat ghetele în cui, Gușatu a fost președinte la clubul de handbal feminin SC Municipal Craiova, a antrenat la centrul de copii și juniori al Universității Craiova, iar la ora actuală pregătește, împreună cu Corneliu Papură, echipa secundă a clubului din Bănie. Probabil că acum, ca antrenor, îi e mai ușor să înțeleagă de ce Foppe de Haan îl prefera pe van Nistelrooy în locul lui Mugur Radu Gușatu.
Citește și: Top 5 fotbaliști români arestați în străinătate
