În octombrie 2005 erau deja 11 ani de când Roma nu mai câştigase un meci cu Inter pe Giuseppe Meazza. Francesco Totti a pus capăt seriei negative a giallorossilor şi s-a asigurat că momentul va rămâne memorabil.

Pe 11 septembrie 1994, Inter pierdea la limită acasă în faţa Romei, scor 0-1, printr-un autogol caraghios al lui Gianluca Festa. Acest autogol:

Totti, care nu împlinise încă 18 ani, dar care cu o săptămână înainte marcase primul său gol în Serie A, a asistat la acel succes doar de pe bancă. Nu s-a putut bucura de victorie ca protagonist. Dar nici vorbă de supărare. Era convins că va avea multe ocazii de a pleca de la „Scala fotbalului” învingător.

Însă anii au trecut, el a devenit titular, căpitan, om de bază în squadra azzurra, şi-a condus echipa spre un Scudetto istoric (doar al treilea al clubului), fără ca toate acestea să fie completate de satisfacţia de a bate Interul pe Meazza. Bilanţul după partida din 1994 era de opt înfrângeri şi două remize. În plus, „Er Pupone” reuşise un singur gol pe terenul nerazzurrilor în această perioadă. Toate acestea aveau să se schimbe în seara de 26 octombrie 2005.

„Totul este instinct” – Francesco Totti, întrebat cât de mult se bazează în joc pe instinct şi cât de mult pe gândire

Instinctul (eh, probabil şi inconştienţa) l-a făcut pe Totti să apeleze la celebrul său „cucchiaio” în semifinala Europeanului din 2000, spre disperarea lui Paolo Maldini.

Și tot instinctul l-a făcut să marcheze prin acelaşi procedeu contra lui Gianluigi Buffon. Cu stângul, din alergare, de la marginea careului. Ceva ce nu e pentru toată lumea, mai ales dacă ţinem cont de numele celui din poartă.

„Îmi amintesc foarte bine acel gol. Am alergat spre poartă de la mijlocul terenului şi m-am gândit la asta în timp ce fugeam. Mi-am spus: «Dacă iese, am să încerc să-l lobez». Am reuşit să o fac, cu stângul. O astfel de execuţie e mai complicată de la distanţă. Trebuie să controlezi forţa cu care loveşti mingea şi să vezi dacă portarul iese. Totul se întâmplă într-un moment, e intuitiv”, a explicat Totti.

Nu puţini au fost cei care l-au bănuit că încearcă să umilească portarii prin asemenea gesturi tehnice. O variantă pe care o respinge categoric: „Tot ce contează pentru mine este ca mingea să intre în poartă. Evident, gestul tehnic e diferit, mai dificil, dar şi mai frumos. Însă e o chestie instinctivă. E un lucru pe care îl fac şi la mijlocul terenului, pentru a da o pasă. Un lucru spontan, la care nu mă gândesc. Nu o fac pentru a-mi enerva adversarii”. Totuşi, dacă ar fi fost întrebat, probabil că ar fi răspuns că nu se aşteaptă ca adversarii să-l aplaude după o astfel de execuţie.

„Best Goal Ever”

Francesco Totti sărbătorește reușita de poveste. Fotografie via chiesaditotti.com

Este caracterizarea care dă titlul unui video de un minut şi jumătate de pe YouTube. În acel video poți vedea din aproape toate unghiurile golul marcat de Totti împotriva Interului, în octombrie 2005.

„E cel mai frumos gol al meu. Le are pe toate: clasă, tehnică, îndemânare, forţă. Un gol ieşit din comun, pe care nu îl vezi des”. Aşa îşi amintea Totti execuţia somptuoasă de pe Meazza, într-un interviu pentru Roma TV, acordat în ziua în care a împlinit 38 de ani. Şi e greu să-l contrazici. Parcă a adunat toate cunoştinţele sale şi şi-a pus la lucru întregul talent pentru a da naştere lobului perfect.

Citește și: Românii care au fugit din țară după Al Doilea Război Mondial și au jucat în Serie A

Faza a început undeva la mijlocul terenului, după o minge pierdută uşor de adversari. Totti a reuşit să scape de Cambiasso, apoi a trecut lejer şi de Ze Maria, fără a pierde din viteză sau a scăpa mingea de sub control. În drumul spre poarta lui Julio Cesar mai stătea doar Materazzi, care a evitat să atace decisiv. Fundaşul nerazzurrilor a făcut totul corect, dar a fost suficientă fracţiunea de secundă în care Mancini a sprintat pe lângă el pentru a-i oferi lui Totti spaţiul de care avea nevoie pentru finalizarea memorabilă a acţiunii.

Momentul practic insesizabil în care Materazzi a ezitat între a-l urmări pe Mancini şi a continua să-l taloneze pe Totti i-a permis decarului giallorosso să-l fixeze cu privirea pe Julio Cesar şi să înţepe mingea peste el cu o uşurinţă dezarmantă. Un CA-PO-LA-VO-RO, cum ar spune italienii. Sau un „gol pazzesco”, aşa cum nu a ezitat să strige în direct comentatorul Sky Italia, Fabio Caressa.

Era minutul 30 al meciului de pe Meazza, iar scorul devenea 2-0 pentru Roma (Montella deschisese scorul în startul partidei). Însă execuţia perfectă a lui Totti i-a făcut pe fanii interişti să uite de rezultat şi să aplaude în picioare golul primit de echipa lor. La fel a făcut de pe margine şi antrenorul nerazzurrilor, Roberto Mancini, rămas iniţial împietrit. Dar, ca fost mare fotbalist, capodopera balistică a lui „Er Pupone” nu l-a putut lăsa indiferent.

Totti a mai înscris o dată în acea seară, din penalty, la începutul reprizei a doua, şi a dus scorul la 3-0. A urmat un forcing nebun al Interului, care nu a produs, însă, decât două goluri, ambele reuşite de Adriano. S-a terminat 3-2, o victorie pe care fanii romanişti au aşteptat-o mai mult de un deceniu. Dar momentul de inspiraţie al căpitanului lor a făcut ca aşteptarea să merite.

Citește și: „Naționala Refugiaților” joacă în Sicilia, în numele toleranței și integrării

Comentarii

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR