Coreea de Nord a făcut istorie la Campionatul Mondial din ’66, când a ajuns până în sferturi, acolo unde a fost trimisă acasă de Portugalia lui Eusebio. Impresionați de prestația de senzație a asiaticilor, jurnaliștii de la BBC au vrut să realizeze un documentar despre echipa care o scotea pe Italia și devenea favorita publicului englez. N-avea să fie simplu: ziariștii de la BBC au primit permisiunea să facă asta abia după patru ani de insistențe.

A doua participare la Campionatul Mondial a reprezentat însă o umilință pentru selecționata din Coreea de Nord. Una pe care, din nefericire pentru regimul de la Phenian, a privit-o, în premieră live, întreaga țară.

Drumul anevoios către Cupa Mondială, presărat cu acuzații grave înspre vecinii din Sud

Secvență de dinaintea partidei Coreea de Sud – Coreea de Nord, din 1 aprilie 2009. Fotografie via The Guardian

Coreea de Nord s-a calificat matematic la Campionatul Mondial din 2010 pe 17 iunie 2009, după remiza cu Arabia Saudită, 1-1. Aflat în luptă directă cu Iranul, „Nordul a primit un ajutor nesperat de la „Sud; partea capitalistă a Peninsulei Coreea a remizat cu Iranul, tot 1-1. Park-Ji Sung, fostul jucător al lui Manchester United și PSV, a marcat târziu golul egalării pentru sud-coreeni, în minutul 82, într-un meci terminat cu o oră mai devreme decât cel al Coreei de Nord. Iar „țânțarii roșii”, după cum fuseseră porecliți la Cupa Mondială din ’66, și Arabia Saudită știau că încă pot să se califice la Mondial. Era nevoie doar să se decidă cine merge direct și cine la baraj. Saudiții aveau nevoie de victorie, „Chollima” stătea mai bine la golaveraj. A fost jocul în care portarul Ri Myong-guk a devenit erou național, trimițând, cu paradele sale, Coreea de Nord în Africa de Sud.

Drumul nu fusese ușor, deși Coreea de Nord debutase cu o victorie în preliminarii, un 2-1 împotriva Emiratelor Arabe Unite, chiar la Abu Dhabi. A urmat apoi partida contra Coreei de Sud, patru zile mai târziu. Meciul s-a disputat într-o perioadă în care persistau zvonurile despre starea precară de sănătate a lui Kim Jong-il. Cel mai important ziar din Coreea de Sud, Chosun Ilbo, citat de New York Times, anunțase în 22 august că liderul nord-coreean a suferit un atac cerebral, conform unui diplomat sud-coreean de la Beijing. Oficialitățile din Coreea de Nord au negat însă. Ce s-a întâmplat exact nu putem ști. Cert e că meciul, cu Coreea de Nord considerată gazdă, s-a jucat în China, la Shanghai, în fața a doar trei mii de spectatori. A fost o excepție: Coreea de Nord a disputat restul partidelor de acasă la Phenian. S-a terminat 1-1, după ce nord-coreeni au marcat primii. 

Coreea de Nord – Coreea de Sud 1-1, meci disputat la Shanghai, pe 10 septembrie 2008

Prima înfrângere a venit împotriva Iranului, la Teheran, 1-2. Cu câteva zile înainte de partidă, nimeni altul decât președintele SUA de la acea dată, George W. Bush, și-a amintit de cele două combatante. Președintele Americii nu s-a concentrat pe fotbal în declarația sa, ci s-a referit la Iran, Irak și Coreea de Nord ca fiind „o axă a răului”.

După acel eșec, Coreea de Nord s-a impus de două ori consecutiv acasă, pe Rungardo 1st of May din Phenian, cel mai mare stadion din lume. Mai întâi în fața Arabiei Saudite, 1-0, apoi împotriva Emiratelor Arabe Unite, 2-0. Coreea de Sud și Coreea de Nord au jucat din nou pe 1 aprilie 2009. Și a fost „pe bune”, nicidecum o păcăleală. „Sudul” s-a impus la limită, printr-un gol marcat, în minutul 86, de Kim Chi-Woo, iar sud-coreenii au întrerupt celebrul cântecDae-han-min-guk” (trad. Republica Coreea) și s-au bucurat zgomotos la golul victoriei.

Rezumatul meciului de la Seul, câștigat cu 1-0 de „Sud”

„Nordul” nu a digerat deloc înfrângerea și i-a acuzat pe sud-coreeni că le-a otrăvit jucătorii. Kim Jong-hun, antrenorul Coreei de Nord, a susținut că gazdele le-au dat fotbaliștilor săi mâncare alterată și că abia se mai pot ridica din pat. Nordula cerut forului internațional rejucarea meciului, însă FIFA a refuzat. Sud-coreenii nu au fost impresionați de acuzațiile venite dinspre vecinii lor: „Declarația are un scop politic, nu e despre sport. Nu are rost s-o comentăm. Nu doar cu adversarii au avut ceva de împărțit, ci s-au luat și de arbitri, acuzându-i că nu au validat golul lui Jong Tae-se”. După eșecul contra vecinei, Coreea de Nord a mai disputat doar un meci până la ultima etapă: o remiză albă cu Iranul, la Phenian.


Citește și: Football Manager în viața reală: jurnalistul englez care a ajuns selecționerul celei mai slabe naționale din lume


Nord-coreenii crescuți cu sushi și Coca-Cola

Jong Tae-se, capitalistul comunist. Fotografie via

„Chollima” nu excelat deloc în ofensivă în calificări, marcând doar șapte goluri. De altfel, a avut cel mai slab atac din grupă, dar și cea mai bună apărare (numai cinci goluri primite). Cel mai prolific marcator din preliminariile pentru Mondialul din Africa de Sud a fost Mun In-guk. Din păcate, internetul e sărac în informații despre el. Se știe când s-a născut, pentru cine a jucat și cam atât. Nu același lucru se poate spune despre Jong Tae-se și An Jung-hak. Ei doi sunt născuți în Japonia, însă aparțin unei comunități cu strămoși nord-coreeni din Țara Soarelui Răsare. Inedita comunitate fost formată în 1945, după ce Peninsula Coreea (aflată sub ocupație japoneză între 1910 și 1945) și-a declarat independența, și avea ca scop să ajute cele două milioane de coreeni care trăiau pe teritoriul Japoniei să se întoarcă în țara de origine. Sau să îi ajute, pur și simplu, pe cei care decideau să rămână. 

Până la diviziunea peninsulei, grupul cunoscut sub numele de Chongryon nu a avut vreo orientare politică, dar după împăire a adoptat ideologia comunistă. Nici Japonia, nici Coreea de Sud nu agreează această comunitate, care a intrat totuși în legalitate în 1955. Ba chiar la un moment dat a avut și 500 de mii de membri. Statul nord-coreean susține financiar educația lor și, spiritual, coreenii niponi împărtășesc aceleași valori precum cei din țara comunistă. Dar „toți toți trăiesc ca orice japonez, având joburi într-un stat capitalist”, explică The Diplomat.

Jong Tae-se nu a jucat pentru nici o echipă nord-coreeană, dar la Campionatul Mondial din Africa de Sud a fost considerat vedeta selecționatei sale. În CV are echipe puternice, precum Vfl Bochum sau FC Köln, din Europa, unde a plecat imediat după Mondial, dar și o perioadă de doi ani la sud-coreenii de la Suwon Bluewings. De altfel, el a fost doar al patrulea nord-coreean din istorie care a evoluat în „Sud”. Episodul de dinaintea meciului cu Brazilia, când Tae-se a fost surprins cu lacrimi în ochi, în timpul imnului țării sale, a intrat în istoria Campionatului Mondial. 

Tae-se în timpul imnului țării sale

Tae-se nu a fost singurul membru al acestei comunități care a jucat sub tricoul Coreei de Nord la Cupa Mondială. An Jung-hak aparține și el de Chongryon. Doar că acesta nu are un CV la fel de impresionant ca Tae-se: nu a jucat niciodată în Europa, dar nici la vreo echipă din Coreea de Nord.

Cei doi își vedeau colegii de echipă doar când veneau să evolueze pentru echipa națională: „Nu am șansa să mă duc des la Phenian și nu pot să vorbesc cu ceilalți colegi la telefon”, spunea An Jang-Hak despre relația cu colegii lui, pentru The Guardian. În același interviu, el a punctat constanța cu care Coreea de Sud se califică la turnee finale, observând și lipsa de meciuri tari pentru Coreea de Nord. Un lucru de bun simț în orice țară liberă din lume, însă, în Coreea de Nord, ar fi putut fi un motiv suficient pentru trimiterea în lagăr.

În documentarul realizat de journeyman.tv despre Tae-se, jucătorul apare la volanul unui Hummer, spunând: „Îl respect pe Kim jong-un. E minunat cum reușește să câștige încrederea oamenilor”. Resorturile interioare reale care l-au determinat pe Tae-se să fie obedient la adresa „Conducătorului iubit”, într-o țară capitalistă, vor rămâne o enigmă pentru mult timp, dacă nu pentru totdeauna.


Citește și: Fotbal în vreme de război: povestea tragicomică a El Salvadorului la Mondialul din 1982


De la prestația onorabilă cu Brazilia la umilința cu Portugalia

Ronaldo și un jucător nord-coreean. Fotografie via The Independent

Se pare că nu toți fotbaliștii nord-coreeni erau exclusiv concentrați asupra turneului. Coreea de Nord a trimis înaintea meciului cu Brazilia o foaie de joc cu doar 19 componenți. Atacantul An Chol-hyok, portarul Kim Myong-won și mijlocașii Kim Kyong-il și Pak Sung-hyok au lipsit nemotivat de la meciul cu Brazilia, potrivit publicației sud-coreene Ilgan Sports, citată de The Thelegraph.

Coreea de Nord nu s-a dezmințit după jocul defensiv din calificări și s-a cantonat militărește în apărare și contra Selecao. Echipa antrenată atunci de Carlos Dunga a deschis scorul destul de târziu, în minutul 56, printr-o execuție de excepție. Maicon a șutat din unghi, la colțul scurt, dintr-o poziție din care mai logică ar fi fost o centrare. Suporterii brazilieni s-au mai liniștit în minutul 72, când Robinho a găsit o pasă excelentă către Elano, iar jucătorul adus de Mircea Lucescu în Europa a plasat mingea la colțul lung.

Coreea de Nord a marcat golul de onoare în minutul 89, prin Ji Yun-nam, ceea ce a declanșat o bucurie imensă printre jucători. Un gol e un gol, până la urmă, dar când „pică” împotriva Braziliei, la Mondiale, euforia e justificată. Perfect normal, până aici. Nord-coreenii de pe stadion erau, însă, singurii care știau adevărul, pentru că la Phenian meciul nu se transmitea. Regimul interzisese asta de teama unei umilințe crase.

Rezumatul partidei Brazilia – Coreea de Nord

Înaintea partidei a doua, cu Portugalia, cei patru fugari s-au întors (sau au fost aduși) la echipă. Nu se știe cum, însă ei au fost trecuți pe foaia de joc la ultimele două meciuri. Ce-i drept, fără să joace vreun minut. Înfrângerea la limită contra Braziliei dădea speranțe atât de mari la un rezultat pozitiv împotriva Portugaliei, că regimul de la Phenian a decis ca partida să se transmită în direct. Era o premieră națională pentru Coreea de Nord. Toți posesorii de televizoare din Coreea de Nord așteptau primul fluier al lui Benito Archundia, emoționați, mai ales că propaganda fabricase înfrângerea contra Braziliei să arate, de fapt, ca o victorie. De altfel, e ceva comun ca populația din statul comunist să fie mințită în legătură cu Mondialul. Patru ani mai târziu, nord-coreenii au fost informați că echipa lor s-a calificat la ediția din Brazilia.

Începutul de meci nu prevestea deloc rușinea. Coreea de Nord a pornit curajos, având chiar zece minute în care a amenințat poarta Portugaliei. Cea mai importantă ocazie a semnat-o căpitanul Hong Yong-jo, care a reluat cu capul peste poartă mingea respinsă de Eduardo, după șutul lui Pak Nam-chol. Portughezii au marcat primul gol abia în minutul 29, prin Raul Meireles, iar rezultatul de la pauză, 1-0, nu avea deloc să prevestească dezastrul ce avea să urmeze.

A doua repriză a fost total diferită. Pe rând, Simão, Almeida, Tiago de două ori, Liédson și Cristiano Ronaldo au marcat pentru Portugalia, spre disperarea autorităților nord-coreene. Fratele portarului Ri Myong-guk nu s-a arătat, declarativ cel puțin, dezamăgit de contraperformanța istorică și a spus că echipei i-a lipsit experiența, după ce a văzut meciul, în direct, la televizor.

Cum au trăit nord-coreeni partida cu Portugalia

Încă un eșec sever și „morala” publică îndurată de jucători la întoarcerea acasă

Secvență din meciul cu Coasta de Fildeș. Fotografie via Zimbio

După înfrângerea categorică împotriva Portugaliei, Coreea de Nord a arătat ca o echipă demoralizată la ultimul joc, cel cu Coasta de Fildeș. A primit repede gol, în minutul 14. Yaya Touré a marcat cu un șut plasat cu latul de la marginea careului și toată lumea se întreba câte goluri va mai încasa „Chollima”. Dezastrul cu Portugalia nu s-a repetat însă: poarta nord-coreenilor a mai fost perforată „doar” de două ori, deși existau toate premisele pentru o cascadă de goluri. Coasta de Fildeș avea nevoie de o victorie la nouă goluri diferență, în cazul în care Portugalia ar fi pierdut cu Brazilia. Golul al doilea a venit devreme, la șase minute după primul: Romaric a împins cu capul în poartă mingea ricoșată după bara lui Drogba. Cealaltă partidă din grupă curgea însă spre o remiză calmă, așa că ivorienii nu au mai fost la fel de motivați. Au mai reușit totuși un gol, în minutul 82, prin Salomon Kalou.

Rezumat Coasta de Fildeș – Coreea de Nord

La revenirea în țară, fotbaliștii și stafful tehnic au avut de îndurat șase ore de oprobriu, pe scenă, pentru că „au trădat” Coreea de Nord și pe Kim Jong-il. Tae-se și An Yong-hak au scăpat, pentru că din Africa de Sud au zburat direct spre Japonia. „Dezbaterea” a fost urmărită de peste 400 de sportivi, de ministrul sportului din țară și de un reprezentant al televiziunii de stat, care a punctat greșelile fiecărui jucător.

Presa sud-coreeană, citată de The Guradian, susținea că jucătorii au scăpat ieftin; un spion sud-coreean le-a spus celor de la Chosun Ilbo că, pe vremuri, atleții care dezamăgeau regimul erau trimiși la închisoare.


Citește și: Șapte lucruri pe care trebuie să le știi despre fotbalul din Coreea de Nord


Comentarii