Deși (destul de) bănoasă, viața de arbitru nu-i neapărat ușoară. Fotbalul e un joc al emoțiilor, în care adesea energiile negative ale jucătorilor și fanilor se revarsă exclusiv asupra omului în negru, aflat pe teren să „împartă dreptatea”. Calculele sunt simple: când câștigi, arbitrul ți-e indiferent; când pierzi, e unul dintre principalii responsabili pentru înfrângere.
Drept urmare, arbitrii sunt acuzați frecvent fie de incompetență, fie de rea-voință și au de înfruntat furia celor care se simt nedreptățiți de deciziile lor. Unii ajung să fie fugăriți de suporteri, alții sunt atacați chiar de fotbaliștii pe care îi arbitrează.
Dar istoria fotbalului consemnează și povești nemuritoare cu arbitri care au făcut-o de oaie în cele mai absurde moduri cu putință. Mai jos ai cinci dintre cele mai spectaculoase întâmplări de genul ăsta:
A vrut să fluiere finalul, dar i-a căzut proteza din gură și n-a văzut ultimul gol
Danemarca, primăvara anului 1960. Norager joacă acasă cu Ebeltoft, într-un meci oarecare din ligile inferioare. Gazdele conduc cu 4-3, iar meciul se apropie de final, fără ca nimeni să-și amintească de el a doua zi. Arbitrul Henning Erikstrup își privește ceasul și se hotărăște să fluiere finalul partidei. Numai că-n loc să pună capăt meciului, centralul își pierde proteza dentară, care îi sare din gură fix în momentul în care voia să fluiere.
Erikstrup se panichează. Se apleacă disperat în iarbă ca să-și caute dinții falși, în timp ce meciul continuă, în mod logic, pentru că nimeni n-a auzit fluierul final. Oaspeții atacă-n valuri și reușesc să marcheze golul egalizator. 4-4? Nu prea.
„Cavalerul” danez anulează imediat golul celor de la Ebeltoft, pe motiv că, deși el nu a apucat să fluiere finalul partidei, cele 90 de minute regulamentare de joc expiraseră. În ciuda protestelor vehemente ale oaspeților (care au formulat și o plângere la Federația Daneză de Fotbal), scorul final a rămas neschimbat: 4-3 pentru Norager. „Trebuia neapărat să-mi recuperez proteza înainte ca vreun jucător să calce pe ea”, a explicat mai târziu Erikstrup.
Citește și: Top 5 fotbaliști români transferați pe bunuri și servicii, nu pe bani
A arbitrat mort de beat în prima repriză, apoi a rămas nemișcat la centrul terenului
Belarus, vara anului 2008. In primă fază, spectatorii prezenți la meciul FC Naftan – FC Vitebsk, din prima ligă a țării, au crezut că arbitrul Sergey Shmolik are ceva probleme cu spatele. Într-adevăr, în prima repriză a partidei Shmolik făcuse câteva gesturi lipsite de sens și avusese o prestație ușor ciudată, însă orice „cavaler al fluierului” are și zile mai proaste, nu-i așa?
Nimeni nu se gândea că centralul de 43 de ani, care cu doar un an în urmă fusese votat cel mai bun arbitru din Belarus, este atât de cherchelit încât efectiv nu se mai poate mișca. După câteva minute de confuzie generală, un oficial a intrat pe teren și l-a scos, cu greu, de pe gazon pe Shmolik, care abia se mai ținea pe picioare. Un test de sânge efectuat la spital a scos la iveală că „fluierașul” bielorus consumase, ca orice ex-sovietic serios, cantități imense de alcool.
„N-am văzut până acum un arbitru beat. E peste puterea mea de înțelegere”, se mira neamțul Bernd Stange, pe atunci selecționer al naționalei Belarusului. Evident, Federația de Fotbal din Belarus l-a suspendat pe petrecăreț, a cărui carieră s-a încheiat odată cu acest episod. Cariera de arbitru, nu și cea de consumator.
Meciul care a durat trei reprize pentru că centralul a pierdut trenul
Anglia, toamna anului 1894. Thomas Kirkham trebuia să arbitreze partida Sunderland – Derby County, din prima etapă a sezonului 1894/1895. Omul ratează însă trenul spre Sunderland, așa că trimite clubului o telegramă în care anunță că întârzie mai bine de-o oră. Doar că Sunderland și Derby County realizează că n-au cum să-l aștepte pe Kirkham. La ora stabilită de începere a meciului, tribunele sunt pline, așa că cele două cluburi decid că n-ar fi înțelept să-i lase pe cei opt-nouă mii de fani să aștepte o oră și jumătate.
După ce găsesc cu greu pe cineva să oficieze la centru, echipele dau drumul la joc, iar după 45 de minute, Sunderland conducea cu 3-0. La pauză, surpriză mare! Apare Kirkham, care, probabil nervos de pe drum, hotărăște că meciul trebuie jucat integral cu el la centru, în caz contrar rezultatul necontând în clasament. Cele două echipe se conformează și o iau iar de la 0-0, situație amuzantă mai ales pentru suporterii prezenți la meci.
Cei de la Derby County n-au profitat de acest „reset” și-au mai încasat opt „boabe”. Trei în prima repriză cu Kirkham (a doua din ziua aceea) și încă cinci în a doua repriză cu arbitrul oficial (a treia a zilei). S-a terminat 8-0 pentru Sunderland, după două ore și 15 minute de fotbal, iar partida a rămas în istorie ca „meciul de trei reprize”.
I-a luat la bătaie pe jucătorii care i-au reproșat c-a dat penalty
https://www.youtube.com/watch?time_continue=70&v=lZ01AAdNR7I
Kuwait, toamna anului 2013. Meciul de primă divizie dintre Al-Nasr și Al-Arabi e deja în minutele de prelungire. Gazdele de la Al-Nasr conduc cu 1-0 și sunt la un pas de victorie, numai că arbitrul Saad al-Fadhli acordă un penalty (controversat) pentru oaspeți. Băieților de la Al-Nasr nu le vine să creadă, așa că îl înconjoară imediat pe central. Până aici, nimic ieșit din comun.
Doar că Saad al-Fadhli nu se afla într-una din zilele lui bune. Tras repetat de braț de un jucător al gazdelor, arbitrul kuweitian își pierde mințile și îi aplică fotbalistului un pumn în plină figură. Acesta cade lat pe gazon, după care primește și cartonașul roșu din partea arbitrului bătăuș.
Centralul transformat subit în luptător nu s-a oprit aici. În înghesuială creată, a lovit cu piciorul un alt fotbalist, pe care, de asemenea, l-a eliminat. Apoi s-a îndreptat spre banca echipei gazdă, unde a mai împărțit câteva „roșii” (nimeni nu știe exact câte). Deși era deja mai mult K1 decât fotbal, meciul a continuat, iar Al-Arabi a transformat penalty-ul primit. Imediat, a venit rândul unui alt jucător de la Al-Nasr să vadă „roșu”, după ce a șutat cu sete, deliberat, în fiorosul al-Fadhli. Noroc că acesta i-a aplicat doar sancțiunea disciplinară și nu i-a servit și o corecție fizică.
Citește și: Povestea de succes a „leilor vegetarieni”, echipa cu cea mai bizară istorie din lume
Suspendați pe viață din fotbal pentru o mită de 1,25 dolari de căciulă
Malawi, vara anului 2017. Înaintea partidei cu Chitipa United, oficialii lui Nchalo United s-au hotărât să le facă viața mai ușoară propriilor fotbaliști. Așa că s-au dus la arbitrii care urmau să oficieze meciul și le-au oferit bani în schimbul unui tratament preferențial. Suma? Una ridicolă: 20 de dolari, care ar fi trebuit împărțiți gospodărește între central, cei doi tușieri și arbitrul de rezervă. „Fluierașii” au fost de acord.
Dar socoteala celor de la Nchalo United nu s-a potrivit cu cea de pe gazon. Partida s-a încheiat 1-1, după care băieții de la Chitipa United s-au impus la loviturile de departajare. Evident, nemulțumiți de deznodământ, șefii lui Nchalo United le-au cerut înapoi „cavalerilor” cei 20 de dolari investiți de pomană.
„Le returnăm 15 și păstrăm cinci, pe care-i împărțim între noi, ca băieții, ok?”. „Extraordinar plan, așa procedăm!”. Probabil că așa s-au sfătuit cei patru arbitri din Malawi, numai că nici lor nu le-a ieșit socoteala de acasă. Când au văzut înapoi doar 15 dolari din cei 20 oferiți ca mită, șefii lui Nchalo United s-au supărat rău. Atât de rău c-au făcut plângere împotriva arbitrilor, care ulterior au fost anchetați și s-au ales cu suspendări pe viață.
