Dacă am putea defini fotbaliştii prin culori, atunci Zanetti ar fi negru şi albastru, Maldini roşu şi negru, iar Totti galben şi roşu. În cazul în care ar trebui să menţionăm primul cuvânt care ne trece prin cap când auzim numele lui Steven Gerrard, atunci cu certitudine că am scrie Liverpool. Toți sunt fotbalişti imenşi, caractere absolut remarcabile, asociate cu succesul cluburilor pentru care au făcut istorie. Însă nu au dat înapoi nici când lucrurile nu au mers tocmai bine. Sunt lideri. Şi nu sunt singurii. Sir Alex Ferguson spunea că, înainte de toate, a fi lider presupune o imensă responsabilitate. El însuşi un extraordinar conducător, Ferguson a contribuit la formarea unor jucători extraordinari precum Paul Scholes, Rio Ferdinand sau Cristiano Ronaldo.
Dar ce responsabilităţi îi revin unui lider? În primul rând, liderul din teren trebuie să fie un exemplu de ambiţie şi voinţă, atât pentru colegi, cât și pentru suporteri. Un lider nu se ascunde niciodată în momentele grele, e loial și caută mereu succesul, dar îi și motivează pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.
De ce liderii apar tot mai rar în fotbalul de azi
Fotbalul traversează o perioadă în care sumele, impresarii şi contractele de publicitate pun presiune tot mai mare pe umerii jucătorilor, astfel încât valori romantice precum loialitatea sau discreţia fotbaliștilor sunt tot mai rare. Fiecare greşeală este taxată prompt pe Twitter, Instagram sau Facebook, iar cel care a comis-o devine imediat personaj de meme și protagonist al unor glume mai mult sau mai puțin inspirate. Presiunea întregului fenomen asupra celor din teren a devenit sufocantă.
Noii lideri din fotbal sunt destul de greu de observat, pentru că atenţia este atrasă, ca întotdeauna, de către vedetele strălucitoare care marchează şi generează spectacol. Cine-l vedea pe Puyol de Ronaldinho? Câţi se gândeau la Maldini atunci când străluceau Shevchenko ori Kaka? Cine-l vedea pe Terry când înscria pe bandă Drogba? În schimb, e foarte uşor de adus în discuţie cauza lipsei liderilor atunci când cluburi precum Arsenal ori Milan nu reuşesc să revină la nivel înalt. Pare a fi o caracteristică a acestui tip de jucători: importanţa lor e conştientizată de către suporteri abia abia spre finalul carierelor acestora sau chiar după retragere. Însă rolul pe care ei îl joacă în cadrul oricărui club este esențial și foarte greu de acoperit.
În aceste condiții, își mai pot asuma fotbaliştii să iasă în față în momentele dificile? Cum se mai pot forma lideri care să rămână în istoria fotbalului, aşa cum au rămas Stevie, Javier, Paolo ori Francesco? Reperele s-au schimbat, iar standardele trebuie ajustate. Uite cinci fotbaliști care ar putea în viitorul apropiat să se adapteze cu succes noilor condiții din fotbal:
Paul Pogba
Revenit la Manchester United de la Juventus în 2016, francezul a trebuit să îndure multe critici de-a lungul celor două sezoane jucate de când s-a întors pe Old Trafford. Elegant în joc, mereu gata să-şi asume rolul de conducător, esenţial pentru construcţia ofensivă a lui United, francezul de 25 de ani încă este criticat din cauza aşteptărilor imense generate de suma sa de transfer (89 de milioane de lire sterline). Dar statisticile Opta arată că United are de două ori mai multe şanse de gol atunci când Pogba este în teren, comparativ cu meciurile când acesta lipseşte. Influenţa mijlocaşului este remarcată şi de Gary Neville, care afirmă că „Manchester United este o echipă mult mai bună atunci când Pogba e în teren”.
Ce se întâmplă însă cu presiunea? Răspunsul l-a oferit, recent, chiar Paul: „Nu trăiesc pentru ceilalţi, nu vreau să mă considere cel mai bun sau perfect. Respect opinia fiecăruia, joc fotbal, fac ceea ce îmi place”. Această atitudine îi poate încuraja şi pe ceilalţi jucători transferaţi de United să ignore presiunea şi să se concentreze strict pe jocul lor. Pogba poate deveni o voce a vestiarului, un element care sa dea siguranţă şi încredere tuturor. Deşi s-a vehiculat că nu se înţelege cu Mourinho şi că va pleca de la United, şansele ca cineva să îl transfere în această vară par destul de mici, astfel că Pogba va avea un nou sezon la dispoziţie pentru a-şi betona statutul de lider al lui Manchester United. Pe deasupra, Mondialul care tocmai a început îi oferă şansa de a conduce şi naţionala Franţei către o performanţă istorică.
Virgil van Dijk
Selecţionerul Olandei, Ronaldo Koeman îl consideră pe van Dijk un lider prin definiţie, ceea ce l-a determinat să îi ofere şi banderola de căpitan al naţionalei. La fel ca Pogba, van Dijk a schimbat cluburile pentru o sumă imensă, transferul său de la Southampton la Liverpool reprezentând cea mai scumpă tranzacţie din istorie a unui fundaş – 75 de milioane de lire sterline. Doar că timpul de adaptare necesar a fost minim. Încă de la primele meciuri, van Dijk a devenit reperul defensivei cormoranilor, reuşind să aducă disciplina şi calmul în jocul întregii linii de apărare.
Influenţa sa a fost remarcată şi de tehnicianul Jurgen Klopp, care a admis că îl consideră lider, chiar dacă banderola de căpitan rămâne deocamdată pe braţul lui Henderson. După doar jumătate de an la Liverpool, timp în care a ajuns în finala Champions League, viitorul se anunţa a fi strălucit pentru van Dijk, care va rămâne cu siguranţă reperul defensiv al echipei și în sezoanele următoare.
Citește și: Apogeul fotbalului total: povestea golului marcat de Cruyff contra Braziliei, la Mondialul din 1974
Raphael Varane
Apărut mai întâi discret în echipa Realului, francezul a fost remarcat de către Mourinho, care apoi a încercat să-l ia după el şi la Chelsea şi la Manchester United. Madrilenii sunt însă conştienţi de importanţa pe care Varane o are în club şi nu dau niciun semn că îl vor ceda. Deşi are doar 25 de ani, fundaşul central a ajuns titular cert în apărarea unei echipe care a câştigat trei trofee UEFA Champions League în ultimele trei sezoane şi a declarat că, după şapte ani petrecuţi la Madrid, se simte deja experimentat şi extrem de încrezător în propriile forţe.
Nu e de mirare, având în vedere că a avut ocazia să crească pe lângă personalităiţi marcante precum Casillas, Sergio Ramos, Marcelo, Modric ori Cristiano Ronaldo. Asta i-a permis lui Varane să se dezvolte în linişte, el nefiind în niciun moment vedeta trupei madrilene. Asemenea lui van Dijk, Varane este un caracter calm, discret şi mereu stăpân pe sine, ceea ce îl poate ajuta să devină şi să rămână pentru multă vreme punctul fix din apărarea lui Real Madrid.
Alessandro Florenzi
Roma adoră jucătorii crescuţi de club şi rămaşi fideli acestuia până la retragere. Francesco Totti ştie cel mai bine asta, iar Daniele De Rossi îi calcă pe urme. Cine preia ştafeta? Aflat la prima echipă din 2011, cariera lui Alessandro Florenzi în capitala Italiei a fost întreruptă doar de un împrumut la Crotone, chiar în primul său sezon la seniori. Succesul de acolo, unde a reuşit 11 goluri în 35 de meciuri ca mijlocaş dreapta, i-a determinat pe romani să-l păstreze şi să-l transforme în piesă de bază.
Versatil, muncitor, tehnic şi ataşat de tot ce înseamnă Roma, despre Florenzi se spune că va prelua rolul de căpitan de la De Rossi, ajuns deja la 34 de ani. În ultima vreme, au apărut zvonuri legate de un potential transfer al său la Chelsea, însă este foarte posibil ca aceasta să fie doar o tactică menită să ajute la negocierile pentru prelungirea contractului, aflate în desfăşurare. Având în vedere incertitudinea de la Chelsea, varianta unui transfer nu prea e plauzibilă şi este de aşteptat ca Florenzi să rămână la Roma și să devină în curând noul lider al echipei.
Citește și: De la Mercedes pe banca lui Schalke: Domenico Tedesco, italianul de 32 de ani care a revoluționat Bundesliga
Sergi Roberto
În această primăvară, spaniolul şi-a prelungit contractul cu Barcelona până în 2022. Jucător cu profil defensiv, Roberto nu este un marcator, însă golul său de 6-1 marcat în poarta PSG-ului acum doi ani va rămâne în istoria fotbalului. În condiţiile în care Iniesta şi Xavi deja au plecat de la Barcelona, Sergi Roberto devine unul dintre reprezentanţii de seamă, alături de Pique, Messi şi Busquets, ai tradiţiei jucătorilor ajunşi din La Masia în primul 11 al catalanilor.
Luis Enrique spunea despre Roberto că ar putea juca pe absolut orice post, în afară de cel de portar, deoarece e disciplinat, tehnic şi rapid. La 26 de ani, şi cu ceilalţi foşti membri ai La Masia apropiindu-se sau trecând deja de borna de 30, Sergi Roberto are toate şansele să devină unul dintre jucătorii reprezentativi ai Barcelonei în anii care urmează.