Odată cu introducerea sistemului VAR, din fazele eliminatorii ale actualei ediții, Liga Campionilor a intrat într-o nouă etapă a existenței sale. Una în care UEFA speră că vor fi eliminate suspiciunile legate de arbitraje, iar jocul va deveni mai corect. Istoria recentă confirmă utilitatea VAR-ului. Arbitrajul video a redus considerabil erorile centralilor și asistenților, lucru vizibil inclusiv la Cupa Mondială din Rusia.
Ca-n cazul oricărei schimbări importante, noua tehnologie are numeroși contestatari. Criticile sunt variate, de la faptul că VAR-ul fragmentează jocul și că echipele stau tot la mâna ochiului uman până la acuzații grele cum că sistemul digital distruge însuși „sufletul” fotbalului.
Dar un lucru e sigur: la nivel de Liga Campionilor, arbitrajul video nu a eliminat nici protestele jucătorilor și antrenorilor, nici controversele. Cel mai bun exemplu? Golul anulat lui Ajax în partida cu Real, pentru un presupus ofsaid la Tadic. Reușita olandezilor este dezbătută intens și azi, iar opiniile sunt împărțite.
Un alt meci din optimile Ligii, Atletico – Juventus, le-a dat apă la moară celor care se opun VAR-ului. Partida de pe Wanda Metropolitano a scos în evidență (cel puțin) trei minusuri ale sistemului de arbitraj video:
Suporterii de pe stadion chiar nu mai știu când să se bucure la golul favoriților
Câteva zeci de secunde s-au bucurat zecile de mii de fani ai lui Atletico la golul reușit de Morata în minutul 70. Chiar și atacantul madrilenilor a sărbătorit pătimaș, împreună cu spectatorii și coechipierul Angel Correa.
Numai că, după ce a consultat arbitrajul video, centralul Felix Zwayer a anulat (acoperit de regulament) reușita, una care în dinamica fazei părea absolut în regulă și nu ridica nicio suspiciune. Așadar, bucuria fanilor fusese degeaba, iar cei mai mulți dintre ei au înțeles abia acasă ce s-a întâmplat la acea fază.
Câteva minute mai târziu, Gimenez a marcat din nou în poarta lui Juventus, în urma unui corner. Fotbaliștii lui Atletico au celebrat din nou împreună cu suporterii lor, fără să ia în calcul că și acest gol e problematic. După alte câteva zeci de secunde, s-a lăsat liniștea pe stadion, pentru că arbitrul a solicitat iar ajutorul VAR-ului, ca să verifice un presupus fault în atac la Bonucci. Până la urmă, golul a fost validat.
Chiar dacă scopul principal al arbitrajului video rămâne eliminarea erorilor, asemenea momente au darul să provoace un adevărat carusel al emoțiilor pentru jucători și spectatori. Și cum fotbalul modern produce tot mai multe faze la limită, VAR-ul va ajunge să schimbe atât experiența la stadion, cât și comportamentul suporterilor. Foarte curând, aceștia se vor obișnui să nu mai izbucnească în urale imediat după un gol, ci să aștepte cu sufletul la gură decizia arbitrajului video.
Întreruperile sunt tot mai lungi și mai dese, pentru că arbitrii simt nevoia să verifice tot mai mult faze
Pe Wanda Metropolitano, VAR-ul a fost în centrul atenției la fel de mult precum Godin sau Griezmann. Trei decizii importante s-au luat cu ajutorul arbitrajului video și toate au întârziat minute bune jocul. Media de 80 de secunde pentru o decizie VAR a fost depășită la fiecare dintre cele trei situații, iar uneori aveai senzația că ești, dacă nu la un meci de hochei, măcar la unul de rugby.
Drumul pe care se merge în fotbal e foarte clar. Arbitrajul video va fragmenta meciurile de fiecare dată când un gol va ridica și cel mai mic semn de întrebare, când un penalty nu va fi evident ca lumina zilei sau când se va acorda un cartonaș roșu. Va fi folosit tot mai des, iar experiența vizionării unui meci va avea de suferit.
Citește și: Top 5 principii prin care Diego Simeone i-a schimbat destinul lui Atletico
Încet-încet, particularitatea fotbalului pe care o știm dintotdeauna – aceea că un meci durează, cu tot cu pauză, 105 minute – va dispărea. Vor exista tot mai multe momente ciudate în care oamenii nu vor vedea mingea și fotbaliștii, ci cum arbitrul vizionează reluări peste reluări în fața unui ecran aflat la marginea terenului.
Matematic, o partidă în care există patru-cinci intervenții ale VAR-ului poate prelungi jocul și cu 20 de minute. Toatea astea, în condițiile în care oricum există numeroase voci care susțin că o repriză de 45 de minute e prea lungă, nu vor face decât „să rănească” spectacolul și îndepărteze lumea de fotbal.
Faulturile subtile fac parte din știința jocului, iar VAR-ul le neutralizează cu sânge rece
A fost faultat Giorgio Chiellini de Morata la golul anulat lui Atletico Madrid în minutul 70? Reluările au arătat că mai degrabă da, că italianul a fost într-adevăr împins ușor de către vârful madrilen. O „infracțiune” pe care niciun arbitru din lume n-ar fi văzut-o în timp real. Probabil că ar fi fost descoperită și comentată doar în studiourile emisiunilor de analiză, la finalul meciului.
Faultul lui Morata a fost unul discret și profesionist. O împingere subtilă, imposibil de remarcat în timpul fazei, cât să-l scoată pe „vulpoiul” Chiellini de pe traiectoria mingii. Un asemenea fault face parte din știința jocului; nu orice atacant are inteligența și bagajul fotbalistic să „opereze” atât de precis.
Citește și: Noaptea în care Mijatovic a răpus Juventusul lui Zidane și a trimis Cupa Campionilor la Madrid
Golul nevalidat al spaniolilor a fost genul de fază care face parte din „zona gri” a fotbalului. Un sport pe care îl iubim nu pentru că-i imaculat, ci pentru că imperfecțiunea lui provoacă emoții care nu se compară cu altele. 29 de penalty-uri s-au acordat la Mondialul din Rusia, cu 12 mai multe decât în 1998, precedentul record. Fără arbitraj video, foarte multe dintre ele n-ar fi fost dictate niciodată. Tendința e evidentă.
Concluzia? Știința aceea ușor „ocultă” pe care o stăpânesc doar fotbaliștii versați, care au priceperea să faulteze cât să nu-i vadă nimeni sau să devieze discret mingea cu mâna, nu mai e de actualitate. VAR-ul a neutralizat-o.
