Premier League stă să se încheie și am avut parte de un sezon cu adevărat memorabil. S-au întâmplat atât de multe din august și până acum, că e greu să le triezi. Mai jos, o selecție de zece elemente care au definit acest sezon:
Liverpool și City au oferit un adevărat spectacol în cursa pentru titlu
Clasamentul nu minte niciodată – e unul dintre adevărurile absolute ale fotbalului. Poate nu minte, dar uneori spune doar jumătăți de adevăr. Pentru că deși City e pe primul loc, atât ei cât și cormoranii merită acest titlu. Cele două echipe ne-au oferit un sezon fantastic. Ultimele patru titluri obținute de Guardiola au fost cu o diferență de cel puțin zece puncte, dar nu va fi cazul și anul acesta.
City va avea nevoie de a-14-a victorie consecutivă pentru a lua titlul cu, posibil, doar un punct avans. Oricine va încheia pe poziția a doua va fi prima echipă din istoria Premier League care obține peste 90 de puncte și nu ia titlul. De fapt, numărul de puncte (peste 90) și golaverajul de +65 ar fi fost de ajuns pentru Liverpool să ia titlul în 113 din 119 sezoane a primului eșalon englez.
Liverpool ar putea pierde totul având o singură înfrângere tot sezonul și cea mai bună apărare din Premier League. Toate narativele sugerează că am avut parte de una dintre cele mai intense lupte la titlu din ultima vreme, iar meritul e strict al celor de la City și Liverpool.
Tottenham trebuie să cheltuiască la vară
Având în vedere că vor fi prezenți în finala Champions League, nu cred că fanii lui Spurs vor avea ceva de obiectat cu privire la acest sezon. Pochettino a reușit un miracol în condițiile în care nu a fost cumpărat niciun jucător înaintea acestui sezon, cheltuielile fiind alocate noului stadion.
Chiar și așa, Tottenham are 13 înfrângeri în acest sezon și a reușit cumva să treacă de la echipa care era luată în considerare în lupta pentru titlu la cea care are mici (mici de tot, ce-i drept) emoții în a obține locul pentru calificarea în Champions League. Declinul de pe final de sezon ar trebui să fie un semnal de alarmă și e clar că londonezii trebuie să cheltuiască ceva bani la vară, dacă nu vor să stagneze sau chiar să regreseze, având în vedere că toate echipele din jurul lor se vor întări.
Chelsea a avut răbdare cu Sarri și a fost răsplătită
Cu 11 antrenori schimbați în 11 ani de când Mourinho a părăsit Stamford Bridge, Abramovich nu e chiar genul de patron care să aibă răbdare și să plănuiască pe termen lung. Dar fix asta trebuie să facă dacă dorește să nu cadă în greșelile trecutului.
Citește și: Clipa schimbării la Chelsea: Sarri și o nouă filosofie pe Stamford Bridge
Nemulțumirile față de Sarri au fost mereu legitime, dar probabil exagerate. „Fuck Sarriball” era refrenul preferat pe Stamford Bridge la un moment dat, dar în ultimele luni Chelsea merge doar în sus: cel mai probabil va încheia campionatul pe locul trei și joacă finala Europa League. Un prim sezon mai mult decât decent pentru Sarri.
Sigur că fanii lui Chelsea au vrut mai mereu după Mourinho ca noul antrenor să aducă titlul chiar din primul sezon, dar circumstanțele – vezi mai sus care – fac ca misiunea lui Sarri să fi fost considerabil mai dificilă decât a predecesorilor săi. Și iată că decizia neașteptată a lui Abramovich de a avea răbdare cu Sarri până la urmă a fost recompensată.
Manchester United are nevoie de un director sportiv
E drept, asta am învățat în fiecare sezon de când a plecat Ferguson, dar parcă stagiunea asta a pus capac. După începutul fulminant al mandatului lui Solskjaer, a venit, natural, și reversul medaliei. Realitatea este că majoritatea jucătorilor de la United pur și simplu nu sunt destul de buni pentru o echipă care dorește să ia titlul în 2019 și norvegianul nu are nicio vină aici.
În vară, trebuie restructurat serios lotul, însă acest lucru trebuie făcut cu cap. La United pare că nu a existat nicio strategie de când a plecat Fergie. Nici în numirea antrenorilor, nici în achizițiile de jucători. United ar putea să se uite la vecinii de peste drum. City, înainte ca Guardiola să aterizeze în nordul Angliei, a construit încet încet echipa în jurul lui. Au fost aduși oameni din fosta conducere a Barcelonei și fotbaliști pe placul spaniolului și potriviți pentru ce voia.
E timpul ca la United deciziile privind transferurile să fie luate de cineva care chiar se pricepe la fotbal, nu de oameni din mediul de afaceri, ca Ed Woodward. Astfel că, mai importante decât zvonurile privind transferurile, sunt în acest moment informațiile cu privire la cine ar putea fi noul director sportiv.
Citește și: Chimia fantastică dintre Dwight Yorke și Andy Cole, cuplul care a dus Manchesterul pe culmile gloriei
Emery ar putea doar să prelungească perioada de mediocritate de la Arsenal
Obiectivele lui Arsenal sunt clare și sunt așa de ceva vreme. Vor înapoi în top patru. Vor înapoi în Champions League. Vor în lupta pentru titlu. Vor titlul. Poate, cine știe, chiar Champions League, acum că Spurs ar putea lua și ea trofeul, alăturându-se lui Chelsea în rândul echipelor din Londra care l-au cucerit. Este echipa din nordul Londrei mai aproape de aceste obiective după un sezon cu Emery pe bancă?
Discutabil. În mod concret, nu. Cel mai probabil, Arsenal nu va încheia sezonul în primele patru. Sigur, ar putea câștiga Europa League și ajunge în Champions League de acolo. Dar acolo e vorba de o competiție de cupă. Un barometru mai relevant este campionatul intern, iar progresele sunt foarte mici, dacă nu irelevante.
În plus, Emery insistă să îl joace meci de meci și chiar să îl laude pe Mustafi, probabil fotbalistul cu cele mai slabe apariții din acest sezon. „Joacă în mod consistent bine”, a afirmat spaniolul spre stupoarea tuturor. Mai mult, Ozil a fost un actor secundar în acest sezon, în condițiile în care neamțul este probabil singurul jucător cu adevărat de clasă mondială din tot lotul. Plusurile ar fi Torreira și Guendouzi, dar pare că este prea puțin. Îndoielile sunt mari în ceea ce-l privește pe Emery.
Wolves, „surpriza” plăcută a sezonului, care însă trebuie să învețe să câștige (și) contra echipelor mici
Am pus surpriză în ghilimele, pentru că lumea se aștepta oarecum la asta. Dar n-are cum să nu fie impresionant. O echipă care acum ceva ani ajungea chiar în League One, astăzi are asigurat locul șapte în Premier League – „best of the rest” – cu o etapă înainte de final.
Portughezul Nuno Espirito Santo a transformat echipa iar rezultatele nu au întârziat să apară. Wolves au acumulat 16 puncte în meciurile contra echipelor din Top 6, având victorii împotriva lui United, Tottenham, Chelsea sau Arsenal.
Citește și: Cum a transformat-o carismaticul Nuno Espirito Santo pe Wolves din nou-promovată în „best of the rest”
Reversul medaliei este că au câștigat doar trei din 11 meciuri contra ultimelor șase clasate. Putem doar să ne imaginăm unde ar fi fost dacă ar fi reușit să obțină mai multe victorii și cu echipele mici. Lupii sunt o echipă făcută să joace pe contraatac, iar fotbaliștii de pe Molineux nu se simt la fel de confortabil atunci când se află la cârma meciului. Cu această problemă rezolvată, Wolves ar putea chiar emite pretenții la o clasare în Top 6 la anul.
Premier League s-a transformat în mai multe mini-ligi
A fost cu siguranță un sezon mai mult decât interesant, iar faptul că City ar putea fi prima echipă, după Manchester United în 2009, care câștigă campionatul mai mulți ani la rând spune multe despre competitivitatea din Premier League.
Sezonul acesta am avut parte totuși de mai multe mini-campionate.
Am avut lupta la titlu între Liverpool și City. Am urmărit bătălia pentru locurile de Champions League între Spurs, Chelsea, Manchester United și Arsenal. Am văzut lupta pentru „Everton Cup” sau „best of the rest” între Wolves, Leicester, Everton și Watford.
Am avut parte bineînțeles și de o bătălie pentru evitarea ultimului loc retrogradabil între Cardiff, Brighton, Southampton și Newcastle.
Fulham, dezamăgirea sezonului
Majoritatea se așteptau ca Wolves să impresioneze, dar au fost destui care au prezis că Fulham va fi de asemenea sus acolo. Echipa din vestul Londrei a investit peste o sută de milioane în vară, dar a sfârșit prin a face unul dintre cele mai slabe sezoane din istoria echipei în Premier League.
Poate că nu ar fi stricat mai multă răbdare cu Jokanovic. Poate că n-ar fi trebuit numit Ranieri, ultimul om la care te gândești când vrei să salvezi de la retrogradare o echipă. Poate că n-ar fi trebuit numit Scott Parker ca antrenor permanent. Multe lucruri ar fi putut fi făcute diferit și pare că strategia patronilor a fost falimentară atât în vară, cât și în timpul sezonului.
Rafa Benitez face în continuare miracole la Newcastle
Va rămâne probabil pentru mult timp una dintre enigmele fotbalului ce caută un antrenor atât de talentat ca Rafa Benitez la Newcastle United. Mai ales în condițiile în care patronul Mike Ashley se preface că nu aude când vine vorba de întăriri. Cu toate astea, spaniolul și-a văzut liniștit de treabă și a reușit să o mențină din nou pe Newcastle fără probleme în Premier League.
Cât de curând ar trebui să urmeze statuia pe St. James. E clar că cel mai important lucru pe care îl pot face coțofenele e să îl păstreze pe Rafa, dar asta depinde, din păcate pentru fani, doar de Mike Ashley și cât e dispus să investească în echipă la vară.
Tragedia lui Emiliano Sala aduce o altă perspectivă
Știm cu toții ce s-a întâmplat cu Emiliano Sala. Parcă te face să te gândești. Și – chiar dacă sună a clișeu – să îți dai seama ce norocoși suntem și cât de puțin contează până la urmă ce fac 22 de oameni cu o minge pe teren. Important e că suntem aici și ne putem bucura de spectacol etapă de etapă. Poate n-ar strica să ne mai amintim din când în când asta.
