Postul de portar vine cu numeroase responsabilități. Goalkeeper-ul modern trebuie să fie puternic din punct de vedere psihic, să aibă reflexe rapide, să știe să-și dirijeze apărătorii, să nu-i tremure mâinile în situații de criză. Orice scăpare a omului dintre buturi îngroapă munca întregii echipe, vezi cazul lui Loris Karius în finala UCL din 2018.

În schimb, tehnica nu prea e în fișa postului; de obicei, portarii sunt cei care știu cel mai puțin cu „varza”. E un fel de regulă nescrisă, care se aplică încă din copilărie, când puștanii care nu driblează și care nu știu să dea o pasă sunt trimiși să stea în poartă.

Totuși, de-a lungul anilor au existat și excepții. Goalkeeperi atât de „prieteni” cu mingea încât au devenit executanți nu doar de penalty-uri, ci și de lovituri libere. Deloc surprinzător, cei mai mulți dintre ei provin din America Latină, acea parte a lumii în care spectacolul contează mai mult decât rezultatul final.

Brazilianul Rogério Ceni e portarul golgheter al fotbalului mondial, cu 131 de reușite în toată cariera. Columbianul René Higuita e „nebunul” incurabil care deschide orice clip despre grozăviile goalkeeperilor. Excentricul Jorge Campos e faimos pentru echipamentele sale colorate și pentru că petrecea mai mult timp în afara careului decât în interiorul lui.

Dar poate cel mai popular portar „altfel” rămâne paraguayanul José Luis Chilavert, poreclit „El Buldog” pentru ferocitatea sa. Cu opt goluri marcate pentru naționala țării sale, record absolut, temperamentalul și controversatul Chilavert și-a asigurat locul printre titani. Iar hat-trickul reușit în toamna lui 1999 e povestea care-i completează legenda.

Chilavert, aici sărbătorind un gol în tricoul naționalei. Fotografie via

Pe 28 noiembrie 1999, Velez Sarsfield a întâlnit-o pe Ferro Carril Oeste, într-un derby al vestului orașului Buenos Aires. Duelul era unul dezechilibrat din start. În acei ani, Velez era una dintre cele mai solide echipe din Argentina, campioană de patru ori în acel deceniu. În schimb, Ferro Carril Oeste, vecinii din vestul orașului, se aflau pe penultimul loc al clasamentului.

La acel moment, José Luis Chilavert avea 34 de ani și era deja un nume greu în fotbalul mondial. Cu doar un an în urmă, „El Buldog” fusese declarat pentru a treia oară cel mai bun portar al lumii. Sezon de sezon, era nelipsit din 11-le ideal al Americii de Sud. Participase la Mondialul din Franța cu naționala Paraguayului, al cărei căpitan era și pentru care marcase deja goluri importante, unul dintre ele chiar în calificările acelui turneu final, în poarta Argentinei.

Născut într-o familie săracă din apropierea capitalei Asunción, Chilavert avea să-și lege cea mai mare parte a carierei de argentinienii de la Velez Sarsfield. Asta cu toate că prima echipă pentru care a evoluat în Argentina a fost San Lorenzo, unde a ajuns în 1985. Acolo a lucrat cu celebrul antrenor Bora Milutinovic și tot acolo și-a perfecționat piciorul stâng. Rămânea pe teren după antrenamente, timp de câteva ore bune, ca să execute lovituri libere și penalty-uri. Câte o sută din fiecare, obicei pe care și l-a păstrat pe parcursul anilor.

După trei ani la clubul favorit al Papei Francisc, „El Buldog” a avut prima experiență în Europa, la Real Zaragoza. Stilul său aventurier, cu ieșiri riscante din poartă cu mingea la picior, i-a panicat inițial pe spanioli. „Fanii se speriau și îmi strigau să mă întorc în poartă”, a povestit Chilavert într-un interviu acordat site-ului FIFA. A rămas în Aragonia trei sezoane, iar în 1991 s-a transferat la Velez.

Avea să petreacă un deceniu neîntrerupt la clubul din Buenos Aires, perioadă în care Velez a excelat atât pe plan național, cât și la nivel continental. Patru titluri, o Cupă Libertaodres și una Intercontinentală, toate obținute cu Chilavert între buturi.

În tot acest timp, „El Buldog” și-a cultivat renumele de temut executant al loviturilor libere și al penalty-urilor. A înscris zeci de goluri pentru Velez, unele dintre ele de dincolo de mijlocul terenului. Cum a fost reușita fabuloasă din 1996, împotriva lui River Plate, gol pe care Chilavert îl descrie ca „cel mai frumos” din toată cariera sa. „L-am văzut pe Burgos ieșit în afara careului. Se uita după păsări, în loc să se concentreze la joc”, își amintea paraguayanul, în 2015.

Golul lui Chilavert în poarta lui River Plate

Dar în acea zi de noiembrie 1999, la meciul cu Ferro Carril Oeste, Chilavert avea să atingă o performanță pe care niciun alt goalkeeper din lume n-a mai reușit-o. Aproape de finalul primei reprize, hat-trickul paraguayanului părea imposibil. Velez conducea numai cu 1-0, iar „El Buldog” nu avusese șansa să-și treacă numele pe lista marcatorilor.

Când echipa lui a obținut un penalty, în minutul 45, Chilavert s-a dus hotărât să-l execute. L-a fentat lejer pe portarul advers și a trimis calm, în stânga acestuia. 2-0 pentru ai săi și primul gol din meci al lui Chilavert. Era doar începutul unei zile istorice.

După pauza, Ferro a redus din handicap, lăsând impresia că poate relansa partida. A stat aproape de Velez până în minutul 75, când echipa lui Chilavert a obținut un alt penalty. Evident, tot „El Buldog” a fost cel care și-a așezat mingea pe punctul cu var. De data asta a tras tare, pe mijlocul porții, fără speranță pentru omologul său. 3-1 și soarta meciului era pecetluită.

Velez a mai marcat o dată în următoarele zeci de secunde, iar în minutul 82 a obținut încă o lovitură de la 11 metri. Evident, José Luis Chilavert a „arestat” din nou balonul, având oportunitatea să devină primul portar din istorie care a înscris un hat-trick într-un meci.

Și a profitat de ea. A șutat puternic, cu sete, mingea a mușcat bara de sus a porții și s-a oprit în plasă. Istoria era scrisă. S-a terminat 6-1 pentru ai săi, rezultat care a făcut înconjurul lumii datorită hat-trickului omului din poarta lui Velez.

https://www.youtube.com/watch?v=0fIr5Bo8GI4

Rezumatul meciului Velez – Ferro Carril Oeste 6-1

După acest moment de vârf, Chilavert avea să mai continue cinci ani în fotbalul profesionist. La Velez, la Strasbourg și la Peñarol Montevideo. Și-a adăugat în palmares o cupă a Franței și un titlu al Uruguayului, întorcându-se „acasă”, la Velez, pentru a pune capăt carierei. A făcut-o în noiembrie 2004, într-un meci de retragere în care a înscris din penalty în poarta apărată de columbianul René Higuita.

Cu toate că a jucat mai mult în America de Sud, departe de marile arene europene, „El Buldog” e văzut drept unul dintre portarii care au revoluționat fotbalul. Numele său stă alături de cele ale lui Lev Yashin, Walter Zenga sau Peter Schmeichel, oameni care au schimbat modul în care sunt percepuți cei dintre buturi.

Un tip iute la mânie, care a fost implicat în numeroase scandaluri, inclusiv într-un clinci cu Diego Armando Maradona, dar și un lider înnăscut, care nu s-a ferit niciodată să spună tot ce gândește, „El Buldog” rămâne în memoria suporterilor ca portarul non-conformist care a combinat arta de a apăra cu cea de a înscrie goluri. 67 în toată cariera sa.

Comentarii