În vara acestui an, Andrei Ciolacu a lăsat România ca să evolueze în S. League, campionatul de fotbal din Singapore. Fostul atacant al Rapidului a semnat un contract cu Warriors FC, cel mai de succes club din țară, cu nouă titluri și patru cupe cucerite în cei 42 de ani de existență. Ajuns la 25 de ani, Ciolacu s-a adaptat repede în Asia: în al doilea său meci pentru Warriors a reușit primul hatrick din carieră.
Între timp, campionatul din Singapore s-a încheiat (S. League se desfășoară în perioada februarie – noiembrie), iar Andrei Ciolacu a revenit acasă. Impresionat de experiența inedită în orașul-stat din sud-estul Asiei, vârful cu trei selecții la reprezentativa de tineret a României a povestit pentru The Playmaker cum arată viața de fotbalist în cel mai civilizat loc de pe planetă.
Clima, cel mai mare dușman
„Când am primit oferta, știam deja câteva lucruri despre Singapore: unde e poziționată țara pe hartă sau că a fost colonie britanică. Știam că engleza e una dintre limbile oficiale acolo, lucru care mi-a dat încredere că mă voi adapta ușor. Faptul că veneam din Europa, cu experiența meciurilor de Liga I, Europa League sau de la echipa națională U-21, m-a făcut să fiu apreciat de la început de colegi și antrenori. Apoi, bineînțeles că a contat randamentul meu de la antrenamente și meciuri.
M-am împrietenit cu majoritatea colegilor, dar o relație mai apropiată am avut cu Jordan Webb, un jamaicano-canadian care m-a ajutat mult să mă adaptez. Cu mâncarea a fost ok, pentru că-n Singapore ai o diversitate fantastică de mâncăruri. Poate singurul lucru care mi-a dat bătăi de cap a fost clima. Umiditatea e extrem de ridicată, transpiri și când stai pe loc. Cel mai greu era să reziști la antrenamente.”
Nu există cantonamente
„Viteza de joc din Singapore e mai scăzută decât în România, iar jucătorii nu dau prea mare importanță pregătirii fizice, deși acest lucru contează enorm în fotbalul modern. E loc de îmbunătățiri, e clar, însă există un potențial fantastic de dezvoltare. Ca idee, cu o pregătire europeană, echipa mea, Warriors FC, s-ar putea menține în Liga I. În timpul campionatului, făceam un antrenament pe zi, dar câteodată aveam și trei meciuri pe săptămână, pentru c-am jucat și-n Cupa Ligii (unde am ajuns în finală).
Majoritatea echipelor se întâlnesc cu două ore înainte de meci, direct la stadion, având în vedere că toate sunt din același oraș. Se mizează mult pe profesionalismul jucătorilor. Dacă este meci în Cupa Asiei sau altă competiție care necesită deplasare, se intră totuși în cantonament, cu o zi înainte.”
Străinii câștigă în jur de 10 mii de euro lunar (și salariile se dau la timp!)
„Salariul n-a fost niciodată subiect de discuție în vestiar. Toți sunt liniștiți din punctul ăsta de vedere, nu există întârzieri. Când le-am zis colegilor că-n România sunt întârzieri cu plățile, m-au întrebat cum pot trăi fotbaliștii în asemenea condiții. «Noi n-am accepta asta» , mi-au spus. Cel mai bine plătit jucător străin din istoria campionatului din Singapore a fost Jermaine Pennant (fost la Arsenal sau Liverpool). Câștiga în jur de 25 de mii de euro lunar. Acum, străinii din campionat câștigă cam la jumătate din suma asta. Localnicii primesc mai puțin.
Din păcate, fotbalul nu e foarte popular la nivel de competiție locală. Fanii fotbalului din Singapore sunt mai interesați de campionatul Angliei, există multe fancluburi locale ale echipelor din Premier League. În medie, vin în jur de o mie de oameni la un meci de primă ligă. În schimb, echipa națională e destul de susținută, în ciuda rezultatelor mai slabe din ultima perioadă.”
URMĂREȘTE THE PLAYMAKER PE FACEBOOK!
La un pas să ia amendă de 500 de dolari, pentru c-a băut apă în metrou
„Singapore e un loc care merită vizitat măcar o dată în viață. Corupția e la un nivel foarte scăzut, iar orașul e un centru economic important în lume. Infrastructura e excelentă. M-au surprins plăcut curățenia și faptul că vezi flori și spații verzi peste tot, dar în același timp și clădiri înalte. Toată lumea respectă regulile. Ca o curiozitate, metroul aici circulă fără conductor. Altfel, Singapore e țara cu cele mai mari amenzi. Chiar era să primesc o amendă de 500 de dolari, pentru c-am băut apă în metrou, lucru interzis prin lege.”
Citește și povestea asta: Românul care a antrenat în Africa Neagră și a trăit războiul din Siria. „Nu sunt nici preot, nici imam!”
Managerul echipei, om de bază la curățenia de după antrenament
„Conducătorii cluburilor din Singapore sunt extraordinari. Managerul clubului (al doilea om din club, după patron) m-a luat de la aeroport când am ajuns, apoi mi-a prezentat tot clubul și locul unde urma să stau. Venea aproape la fiecare antrenament, indiferent că era programat la opt dimineața sau șase seara, și doar privea de pe margine. De fiecare dată, ajuta la curățenia de după antrenament sau aducea apă acasă jucătorilor.
Pe patron l-am văzut de două ori în cinci luni. O dată la finala cupei, altădată înainte de ultimul meci, ca să ne încurajeze și să ne strângă mâna. E un mediu sănătos, în care fiecare își vede de treaba lui și dacă poate ajuta, o face cu drag, indiferent de funcția pe care o ocupă.”
Șerpi și maimuțe „hoațe”
„Singapore e o țară foarte scumpă (mai ales în comparație cu România), dar în care n-ai cum să te plictisești. Ai o grămadă de locuri în care să-ți petreci timpul, de la faimosul hotel Marina Bay Sands, cu Infinity Pool la etajul 57, până la parcul Gardens by the Bay, care te face să te simți ca-n filmul Avatar. În plus, sunt evenimente anuale extrem de populare, ca Marele Premiu de Formula 1, care a adunat 200 de mii de oameni în trei zile, sau Turneul Campioanelor, unde am avut ocazia să o întâlnesc personal pe Simona Halep.
Am avut și experiențe ciudate. Odată mă plimbam prin grădina botanică (în Singapore, acestea sunt ca un fel de junglă în mijlocul orașului) și-am văzut un șarpe. Abia apoi am observat semnul prin care te anunțau că e posibil să te-ntâlnești cu șerpi. Sunt și maimuțe prin diverse parcuri. Haioase, de altfel, asta dacă nu-ți fură ceva cât nu ești atent.”
Singaporezii, fascinați de galeria Rapidului
„Urmăresc ce se întâmplă la Rapid și sper să revină unde îi e locul. Chiar dacă situația nu e 100% clară, văd că majoritatea suporterilor susțin proiectul Academia Rapid, datorită fostelor legende care se implică. Am văzut online meciul cu CSA Steaua, de pe Giulești, și chiar le spuneam colegilor din Singapore ce atmosferă incredibilă e la un meci de liga a patra în România. Nu le venea să creadă. Au fost impresionați când le-am arătat ce înseamnă galeria Rapidului.
Sunt în continuare atașat de acest club. De altfel, când am revenit din Singapore, primul lucru pe care l-am făcut a fost să vizitez stadionul Giulești.”
