Rapid este una dintre echipele de tradiție din fotbalul românesc, dar la fel ca multe alte grupări autohtone a sfârșit prin a falimenta în anul 2016. La ora actuală, mai multe formații își dispută dreptul de a fi continuatoarele brandului Rapid, situație chinuitoare pentru suporteri. Însă fanii giuleșteni sunt obișnuiți cu suferința și perioadele tulburate. În urmă cu un deceniu, în sezonul 2008-2009, clubul alb-vișiniu trăia o altă experiență neplăcută.
Fathi Taher este personajul cheie al acestui sezon. În urma negocierilor cu „eternul” George Copos, omul de afaceri iordanian ar fi urmat să devină acționar majoritar al clubului. Hotărât să aducă un nou titlu în vitrina Rapidului, după șase ani de pauză, Taher a scos milioane de euro din buzunar și a transferat în Giulești o serie de fotbaliști plătiți cu salarii regești, mult mai mari față de ce aveau să arate pe teren. Dar cel mai important nume a fost, de departe, cel al noului antrenor principal: Jose Peseiro.
Un portughez arogant, cu CV impresionant

Venirea portughezului a fost privită cu optimism, dar și cu surprindere. Până la urmă, Rapidul urma să fie pregătit de un antrenor care avea în CV echipe galonate din Europa, precum Sporting Lisabona (cu care ajunsese în finala Cupei UEFA în primăvara lui 2005), Panathinaikos sau Real Madrid (unde Peseiro fusese secundul lui Carlos Queiroz, în sezonul 2003-2004). Pentru a-l convinge să vină la Rapid, șefii din Giulești i-au oferit o leafă cum nu avea nimeni în fotbalul românesc: un milion de euro pe sezon.
Încă de la conferința de presă de prezentare, de la începutul lunii iunie, Peseiro a afișat un aer de superioritate: „Fanii trebuie să considere că jucătorii rapidiști sunt cei mai buni din Romania, că antrenorul Rapidului este cel mai bun din Romania și că proprietarii clubului sunt cei mai buni din Romania”, trâmbița plin de încredere portughezul, care semnase un contract valabil pe trei ani.
Peste câteva săptămâni, giuleștenii și-au prezentat lotul, unul masiv schimbat față de campania precedentă, și noul tehnician într-un amical de gală cu Olympique Lyon, pe atunci campioana Franței. Scorul a fost 2-1 pentru Rapid, iar fanii din Grant aveau motive să viseze la o campanie de succes. După meci, tot mai încrezător, Peseiro a plusat: „Jucătorii rapidiști pot chiar mai mult decât au arătat în această seară”.
„Eroul de la Atena” și alte nume grele au ajuns în Giulești
Și puțini se îndoiau de spusele portughezului, nu doar pentru că acesta era un personaj credibil, dar și pentru că feroviarii transferaseră într-adevăr numeroși fotbaliști cu nume. Spre exemplu, Juliano Spadacio și Ricardo Manuel Fernendes, aduși de la Nacional Madeira, din Portugalia. Ambii evoluaseră în dubla Rapid – Nacional Madeira din ediția 2006-2007 a Cupei UEFA, Spadacio fiind și marcatorul golului decisiv din retur, cel care a trimis meciul în prelungiri.
Golul lui Juliano Spadacio în Nacional Madeira – Rapid
Apoi, portarul Urko Pardo a fost privit inițial ca un transfer senzațional, deoarece spaniolul (mai târziu naturalizat cipriot) câștigase în sezonul recent încheiat titlul de cel mai bun jucător al campionatului Greciei, pe când evolua pentru Iraklis Salonic. Urko era considerat înlocuitorul ideal pentru Dani Coman, care urma să plece din cauza unor neînțelegeri salariale. În Giulești au mai ajuns Paulo Andrade și Claudio Pitbull, împrumutați pentru un an de la Porto, ca parte a înțelegerii pentru Cristian Săpunaru. Andrade juca fundaș central, dar avea să fie folosit și ca mijlocaș la inchidere, în timp ce Pitbull era un vârf tehnic și impunător mai ales în duelurile fizice.
Lovitura verii a reprezentat-o însă venirea lui Julio Cesar, fost campion al Rusiei și al Greciei cu Lokmotiv Moscova și respectiv AEK Atena. Brazilianul de 28 de ani a fost supranumit de eleni „eroul de la Atena”, după ce a marcat golul victoriei într-un AEK – AC Milan 1-0, chiar în ediția în care italienii aveau să câștige trofeul Champions League, în 2006-2007. Problema lui Julio Cesar, plecat la finalul turului din Giulești, n-a fost prestația sa. Brazilianul s-a descurcat decent în tricoul vișiniu, dar a fost lăsat să plece din cauza salariului uriaș, pe care giuleștenii și-au dat seama că n-au cum să-l plătească.
Golul spectaculos marcat de Julio Cesar în AEK Atena – AC Milan
Altfel, au sosit în Giulești și Luciano Vella, Radomir Djalovic (care a costat peste 600 de mii de euro) sau Djordje Ivelija, însă niciunul dintre ei nu avea să se remarce pe teren. Alt nou-venit, brazilianul Daniel Paulista, s-a dovedit în scurt timp una dintre cele mai mari țepe din istoria fotbalului românesc. Paulista, care ajungea în Giulești ca proaspăt câștigător al Cupei Braziliei, a semnat pentru un salariu astronomic: 800 de mii de euro pe an. Doar că mijlocașul defensiv avea să adune doar patru apariții în Giulești, părăsind clubul în ianuarie 2009.
În fine, Rapidul a investit și într-un român de viitor: Ștefan Mardare, considerat pe atunci un fundaș de mare perspectivă, despre care se zvonea că ar fi fost urmărit de Newcastle și Everton. Cu atâția oameni care păreau, măcar teoretic, mult peste nivelul din Liga I, nici nu e de mirare că toată suflarea rapidistă aștepta un an grozav, încununat cu câștigarea titlului.
Citește și: „Aici până și managerul clubului ajută la curățenie!” Andrei Ciolacu, uimit de ce-a găsit în Singapore
Startul ideal și revolta suporterilor la meciul cu Wolfsburg

La câteva zile după meciul de prezentare cu Lyon, Rapidul lui Peseiro a debutat în campionat. Feroviarii treceau cu 3-0 de Gloria lui Jean Pădureanu, după un meci în care nu s-a pus vreun moment problema câștigătoarei. A urmat o victorie la Constanța, 2-0 pe terenul Farului, care a precedat „momentul adevărului” din etapa a treia: derby-ul dintre Rapid și CFR Cluj, considerate principalele favorite la titlu. Iar băieții lui Peseiro au impresionat pe toată lumea. Au câștigat cu 1-0 prin golul marcat de Spadacio, iar Giuleștiul deja îl privea pe Jose Peseiro ca pe omul potrivit la locul potrivit.
Înfângerea de la Galați (1-2) părea a fi doar o întâmplare, mai ales că a fost urmată de o victorie cu același rezultat în fața lui Dinamo, după o întoarcere de scor entuziasmantă a giuleștenilor în repriza a doua. Lucrurile păreau să fie făcute cu profesionalism: Rapid avea rezultate bune, suporterii erau fericiți, iar jucătorii transferați în vară se adaptau la fotbalul din România. Numai că după meciul cu Dinamo, a venit o serie – neanunțată de nimic – de rezultate dezastruoase, care au năruit practic șansele echipei la titlu. Cinci meciuri fără victorie, între care s-a strecurat și eliminarea din Cupa UEFA în fața nemților de la Wolfsburg. După o înfrângere la limită în Germania (0-1), rapidiștii sperau să întoarcă în Giulești și să relanseze un sezon în care plecaseră ca din pușcă, dar apoi se împotmoliseră inexplicabil.
Pentru returul cu germanii, fanii rapidiști s-au mobilizat exemplar. „V-am susținut necondiționat, dar azi aveți ceva de demonstrat”, a fost mesajul galeriei, completat de o pânză care acoperea toată peluza și transmitea dorința tuturor rapidiștilor: „RAPID în grupele UEFA!”. Din păcate, a fost nevoie de doar câteva minute pentru ca suporterii giuleșteni să-și piardă răbdarea. Pe fondul dominării oaspeților, oamenii din tribune încep să scandeze împotriva conducerii și să înjure jucătorii. Situația devine și mai dificilă când nemții deschid scorul, pe care îl mențin până în minutul 75, când Maftei restabilește egalitatea dintr-o lovitură liberă. La final, tabela arată 1-1, Rapidul pierde calificarea, iar ultrașii din Grant, nemulțumiți de cum e manageriat clubul, încearcă să blocheze ieșirea de la tribuna oficială pentru a-i trage la răspundere pe conducători.
Revolta suporterilor rapidiști după partida cu Wolfsburg
Joaca de-a demisia, plecarea definitivă și dezastrul iminent

Decizia lui Fathi Taher, aflat sub o presiune imensă? Demiterea antrenorului Jose Peseiro. Numai că n-avea să fie atât de simplu. Portughezul avea în contract o clauză de reziliere uriașă, iar conducerea nu a putut decât să-l suspende temporar din funcție. După o săptămână, Peseiro a fost reinstalat, însă fără să fie sigur de locul său decât până la sfârșitul turului de campionat.
Totuși, după eliminarea cu Wolfsburg, lucrurile s-au îmbunătățit. Rapid a obținut patru victorii și trei egaluri, însă din favorită la titlu a încheiat turul de campionat pe poziția a opta. În 16 partide de Liga I pe banca Rapidului, Jose Peseiro a obținut doar opt victorii și patru egaluri, linie de clasament care i-a fost fatală în cele din urmă.
Pe 12 ianuarie, portughezul încheia conturile cu Giuleștiul, loc unde s-a făcut remarcat mai mult prin agresivitatea și impulsivitatea sa. De-a lungul celor șase luni petrecute în Grant, Peseiro a fost trimis de patru ori în tribune și s-a aflat în mijlocul unui imens scandal la meciul cu CFR Cluj, din etapa a treia. Atunci, într-un final de foc în care clujenii alergau după egalare, antrenorul cu Real Madrid în CV a împiedicat un jucător cfr-ist să execute o aruncare de la margine. Împins de clujean, Peseiro a fost apărat de unul dintre secunzii săi, dar acea secvență, întru totul balcanică, poate fi considerată reprezentativă pentru mandatul portughezului.
Citește și: Opt fotbaliști străini care au venit ca staruri în Liga I, dar au eșuat lamentabil
Deși a avut la dispoziție un buget ideal pentru a face performanță, măcar la nivel național, cel adus cu surle și trâmbițe a dezamăgit total. După ce a părăsit România, Peseiro a rămas la fel de arogant: „Românii? Niște amatori. Jucătorii sunt talentați, dar la nivel de cluburi stau prost. Când eram eu la Rapid, nimeni nu avea responsabilitatea bine stabilită. Fiecare făcea ce voia și ajuta echipa cum putea”, spunea antrenorul portughez în 2012, pe când o antrena pe Braga și urma să joace cu CFR Cluj în Liga Campionilor.
Moștenirea lăsată de Peseiro a fost grea pentru rapidiști. La finalul acelui sezon, echipa feroviară încheia campionatul pe locul opt și rata prezența în cupele europene. Mai mult decât atât, în urma conflictelor repetate dintre Taher și Copos, tranzacția de preluare a clubului nu s-a mai realizat. A fost doar unul dintre numeroasele eșecuri ale oamenilor care s-au plimbat degeaba prin conducerea Rapidului.